in fata portii de suspine?...
Clipa e atat de cruda
ascunzandu-se intre regrete si dorinta
de tine...
De ce ni s-au topit zapezile
inaintea primaverii,
iar curcubeul fagaduintei
isi pierde culorile
in ceata tacerii?...
Ni s-au inlantuit stropii in marea
de doruri
unde furtuna dezlantuie
uraganul de freneticezboruri
de vis infinit
ce cu rabdare e strunit
de haturile luminii...
De-atatea anotimpuri mi te plimbi
in caleasca inimii,
dar niciodata nu ajungi
la mine...
Te-astept in picaturile ce inghit
oceanul renasterii noastre
Te-ating cu adierea vantului
din soaptele-mi abstracte
Mai trag de snururi timpul
poate se-mpiedica
si cade-ntr-un minut
Ca sa putem trai visul crescut
prin ploile marunte,
De mine sa te molipsesti
ca minutarul de secunde...
Lavinia Amalia la 28
iunie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu