vineri, 22 iunie 2012

Aparenţe de Veronica Simona Mereuta

păstrate cu o grijă bolnavă de lumină,
alcătuire de umbre,mai alese decât grâul de neghina întunecată,
a-i afla nepătrunsul ar însemna o rană în plus,
pe care doar tu ştii că n-o mai poţi duce, recicla,
precum mâlul ce-l sălăşuieşti cu umilinţa păcătosului,
în adânc de nufăr.

Nu mă privi,chiar dacă ţi se face dor amarnic,
sunt încă dependentă de blândeţe,
naivul ochilor mei suferă de răcoarea aerului pierdut,
de muntele amânat întru urcuş,
chiar apropierea...doare!

Poţi crede,
dincolo de cuvinte-rastălmăcire,
că dragostea nu e un chist,
un bibelou lipit de o etajeră prăfuită,
la bunul plac al clipei potrivite...?!

E un zbor,
altceva ar fi de prisos,
lumina chiar se opreşte din goana-i nebună de ţel,
pentru a învăţa că una sunt,
drumul şi calea,
atunci când arborii ascund soarele,
sau îl păstrează pentru o altă viaţă


...A TA!

21.02.2012
Vero

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu