Târziu de Veronica Simona Mereuta

înserarea coboară în mine

precum o găleată dornică de umplere,
către prietena nerăbdătoare să-i potolească
setea de uitare 

ea,mireasa nesfâşitului dor de poveste,
surpată între pietrele din adanc,
doarme cu mainile împreunate,
a deznădejde

ruga dinaintea somnului o priveşte,
plecarea nu se mai încalţă cu graba de mâine,
îşi caută cuvintele,mai degrabă rostul,
dorinţa de albastru urcuş

"nu mă uita", blestemul indulcit cu lacăt de amintire,
mă ţintuie de-o cruce al carei îndemn la nemărginire
n-am să-l înţeleg,chiar dacă-l port,
zălog de închipuire al lutului ce sunt!

18.06.2012
Vero