Vis de haiducie de Boris Ioachim

Prietene, îţi spun doar: Hai!

În grabă să ne haiducim…
Să facem rost de nişte cai
Şi-n lumea largă să fugim.

Să fim nepăsători pribegi
Prin veacu-acesta scăpătat,
Pân’ amândoi vom fi moşnegi –
Căci, stând, ce-avem de câştigat?!

Şi, apoi, nimic nu-i de pierdut
În viaţa ta, în viaţa mea –
Când n-am făcut ce am fi vrut,
Ce rău ni s-ar mai întâmpla?

Când caii-n goană-or să apuce,
Prietene, nu spune „nu”!
Pe unde paşii ne vor duce –
Nu ştiu nici eu – nu ştii nici tu.

De vom găsi vreun codru des,
Bordei adânc ne-om scormoni;
Iar când nu vom avea de-ales –
Pe bogătani i-om tâlhări.

În toate cele patru zări,
Ibovnice de vom afla –
Din vreme în vreme-n dezmierdări,
Cu ele ne vom desfăta.

…Prietene, vorbesc în vânt,
Visând ca un copil naiv!
Nici cai, nici codri nu prea sunt –
Vândut e veacul şi parşiv.

Dar, hai, paharul dă-l pe gât –
Pe gât îl dau, la rândul meu…
Afară plouă şi-i urât –
Dar, mâine, poate fi mai rău.

…Prietene, îţi spun doar: Hai!
Măcar cu gândul să fugim…
Să face rost de nişte cai
Şi-n grabă să ne haiducim