Să prind un vis de Costel Suditu

M-am apucat să prind un vis;
Unul ştrengar şi cu dichis;
Este ca oul sub o cloşcă,
Ascuns cum stă o matrioşkă;

De-un timp, mă satură frecuşul
Că nu înghite gălbenuşul;
Cât o mai ţine lunga vrajă
Să scoată pliscul său prin coajă?

Îl tot ascult şi-l tot sucesc,
Nu pot şi basta să ghicesc
Ce fel de pene o avea,
Ori de-i un el, sau de-i o ea?...

Aud că mişcă şi se-ntoarce,
Ce-o fi acolo şi ce-o face,
Nu-i chip să ştiu;

Poate-mi ve-ţi spune voi, să fiu
Mai liniştit, să stau în pace;

Să mă tot ţină noaptea viu,
Nu mai îmi place!