Internet love story de Emil Marian

Povestea lor e din eter

Şi are sare şi piper.

Nimic nu este desuet,

E fascinantul...Internet!

De dragoste e-a mea poveste

Şi sigur ultima nu este.

Cu doi indrăgostiţi sadea

Şi iat-acum ce va urma.

Era purie şi cam grasă,

O credea suplă şi frumoasă.

Tasta la litere de zor,

Făcînd cu ea un viitor.

El mai trecut, dar nu bătrîn,

Croia baloane de săpun.

Şi-o-mbrobodea ca un nemernic,

Spunînd că-i tînăr şi atletic.

Ea la destăinuiri trecu

Şi un sărut îi şi dădu,

Că moşul meu simţi pe dat’.

Că gata e de un păcat.

Şi se porni şi el să spună,

Cîte în stele şi în lună.

Încît se miră el acum,

Cît a putut fi de nebun.

Ea poze lui i-a arătat,

De-a rămas nenea crăcănat.

Căci era tînără, nurlie,

Iar el pe lîngă năsălie.

De un’ să ştie bietul moş

Care părea a fi cocoş,

Că juna mîndră, tinerică,

Va fi curînd o bătrînică.

Aşa că moşu-mbîrligat,

Se puse iute pe visat.

Si fără multă şovăială,

Propuse fetei invoială.

Să se-ntîlneasca-ntîia dat’,

Să se cunoască pe-nserat.

Să fie-n parc la ora şapte

Cînd ziua se transformă-n noapte.

Cu invoiala cetluită,

De pupături acoperită,

S-au hotărît să se cunoască,

La liber, fără nici o mască.

Şi de comun acord au zis,

Ca pe-un carton numele scris,

Parafă şi chiar gir să fie

Să se cunoască dintr-o mie.

Zis şi facut dar, pe la şapte,

Cînd ziua se-ngîna în noapte,

Cu pas domol şi mai agale,

Porniră-ncet pe a lor cale.

Deodată visul se destramă

Şi simt aşa fior de teamă,

Cand la distanţă se zăresc

Şi-ale lor nume îşi vorbesc.

De-aicea dragă cititor,

Rămîi fără povestitor.

Sfîrşitul tu ai să-l alegi,

Am semănat, dar tu culegi.

Poţi să îi pui ca să se bată,

Duşmani să fie viaţa toată.

Sau să îi faci să se cunoască

Şi poate chiar să se iubească.