Păcate să-i numeri
– ai trece de-o mie
Virtuţi – numai una! – să-i numeri nu-i modru…
E-o silă ce-ndeamnă la urlet, ca-n codru.
Amuşină câinii pe străzi desfundate
Un clopot, cu râvnă, soleşte a moarte
Tristeţi încrustate în ziduri bolnave
Mai tulbură ziua cu scâncete slabe.
Cernit e văzduhul: stă ploaia să cadă
Beţivi, prin unghere, tot mârâie-a sfadă.
E-un timp fără noimă şi fără de slavă:
O urbe bolnavă – într-o ţară bolnavă.
Claxoane sfâşie amiaza-mpietrită
- Ce lume nervoasă, ce lume grăbită! -
Sordidă e viaţa, de humă tăria –
Zadarnic oraşul îşi ţipă trufia.
Virtuţi – numai una! – să-i numeri nu-i modru…
E-o silă ce-ndeamnă la urlet, ca-n codru.
Amuşină câinii pe străzi desfundate
Un clopot, cu râvnă, soleşte a moarte
Tristeţi încrustate în ziduri bolnave
Mai tulbură ziua cu scâncete slabe.
Cernit e văzduhul: stă ploaia să cadă
Beţivi, prin unghere, tot mârâie-a sfadă.
E-un timp fără noimă şi fără de slavă:
O urbe bolnavă – într-o ţară bolnavă.
Claxoane sfâşie amiaza-mpietrită
- Ce lume nervoasă, ce lume grăbită! -
Sordidă e viaţa, de humă tăria –
Zadarnic oraşul îşi ţipă trufia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu