Vino! de Radu Adrian Gelu

Vino iubire, vino!... Buzele, ochii şoptesc,

şi inima ascultă ecoul acestei clipe eterne,
oprindu-se la chemările ce ne contopesc,
când sufletul calea universului ne aşterne…

Vino!… Vino!... Buzele, trupu-mi te doresc,
secundă a visului bulgăre de foc şi scântei,
în iluzii ce sub Soarele Paradisului se topesc 
sunt aripi de ceară în zborul spre ai iubirii zei…

Vino!... Să mă strecor în privirea-ţi căpruie,
buzele-mi în conturul gurii-ţi cuib a-şi face,
ca o briză de mare uşa fiorilor să o descuie,
în răsfăţul de mângâieri dorul a-ţi satisface…

Vino!... Eşti magica înfiorare a inimii violă,
cu strunele-n vibraţie de patimă arzândă,
râurind cascade-n tumult în fiece alveolă,
te cheamă undeva, mai departe, flămândă…