VREAU IUBIRE de Ines Popa

Hoinare doruri vin și pleacă-n grabă 
Într-o poveste parcă ancestrală, 
Tu porți orgolii ca pe o podoabă 
Și îmi vorbești c-o liniște formală. 

Nedezlegate noduri ne mai leagă, 
Noi stăm tăcuți la capete de poduri, 
M-am dăruit cu dragostea întreagă, 
Tu irosești iubirea prin exoduri. 

În lanțurile clipei se zbuciumă suspine, 
Jăratice nestinse s-au reaprins în gânduri, 
Noi rătăcim prin nefirești destine 
Și bâjbâim prin labirint de ziduri. 

Nici vorbă să-ți semnez vreo condamnare, 
Aruncă spada,vreau din nou iubire, 
Renunță la spășita resemnare, 
Prea ne iubim să-ți fiu doar amintire!

Ines Popa