De-l închizi acolo,
poți să arunci cheia;
Cine mai are nevoie de renunțări
Cu jumătate de final?
De-i vechi, așează-l într-un tablou,
Privește-l, fără să-l atingi,
Și nici o clipă să nu desprinzi,
Căci toate amintirile se vor surpa.
De-i nou-născut, înfașă-l
În panzele albe ce te îmbie,
Cât să învețe zborul și avântul
Apoi eliberează-l cu tine.
Cine mai are nevoie de renunțări
Cu jumătate de final?
De-i vechi, așează-l într-un tablou,
Privește-l, fără să-l atingi,
Și nici o clipă să nu desprinzi,
Căci toate amintirile se vor surpa.
De-i nou-născut, înfașă-l
În panzele albe ce te îmbie,
Cât să învețe zborul și avântul
Apoi eliberează-l cu tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu