Când totu-mi pare searbăd şi urât,
Să mă alinţi şi să îmi spui cuvinte,
Să-mi furi tot ce e grijă, cu-n
sărut.
E numai vis de vară şi eu ştiu
iubite,
Că între noi nimicul a rămas nimic,
Dar inima îmi strigă... şi mă minte,
Că-ţi umblu seara-n gânduri şi-n
ilic.
Cât mi-aş dori minciuna să-mi
strănute
Numai particule-nstelate de-adevăr!
Ca viaţa-mi să se-nalţe, să
se-avânte,
Spre constelaţii-n universul ce-l
ador.
Că m-ai iubi ?.. Sau nu ?... doar
adevărul
Ar proteja tot ce ne leagă... pe noi
doi,
Te rog iubite, hai, tu spune-mi
totul
Cât mai curând... să ştiu ce-i între noi.
Irina
Nedelciu la 20 iunie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu