Simt disconfort în inimă şi-n viaţă
Negociez cu sufletul momentul
Să-i limiteze-n taină perimetrul.
Sunt dezolată, schiţa nu mi-e dată
Şi temătoare-n gând tot stau şocată,
Descumpănită de nesiguranţă,
Ce provizoriu mi-a intrat în viaţă.
Ispititoare stă-n imagini clare,
Crucifică victorioasă tot ce
iubesc... şi doare !
Mă urmăreşte-n somn, când visele
nu-s stinse,
Consolidând cu teama... lacătele
prinse.
Stau ca o victimă închisă-n iluzoriu
Trăind doar visul palid şi
încercănat
Când gându-mi îţi ia forma,
provizoriu,
În ochii-mi stinşi de om însingurat.
Dar toate acestea sunt doar
temporare
Nu voi lăsa neghina să pitească-n
floare
O voi stârpi din gândurile-mi bune
Şi voi păşi din nou covoare-n lume.
Covoare de speranţă şi lumină
Unde iubirea râde fără vină,
Unde sinceritatea abundă cu
îngăduinţă
În inimile calde, fără rea voinţă.
Acolo voi păşi, eu, cu sfială,
Lăsând în urmă hăul negru, ca să
fiarbă,
De cel necaz ce peste el a dat
Când am călcat covorul... binecuvântat.
Irina
Nedelciu la 13 iunie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu