Printre stele de Costel Suditu

Sus, pe ramură de stele

Leagănă visele mele;
Leagănă săruturi dulci
Peste care să arunci
Tu, mireasmă de iubire
Cu dorinţi de împlinire;

Şi mai leagănă suspine,
Singură, când fără mine
Tot şopteşti înfrigurată
Teama c-ai să fii uitată
Bolţii care stă-nstelată
Aşteptând să faci un semn;
Ca de-acolo să te chem,
Tu să vii să legănăm
Stelele, să bucurăm
Multe vise rătăcite
Şi prin inimă şi-n minte,
Ca la urmă, legănaţi
Să fim şi noi, alintaţi
Cum sunt norii mici de Lună
Ce se plimbă prinşi de mână,
De cuprinsul bucuriei,
Ce vrea paşii veşniciei,
Ca iubiţi, să râdem când
Amândoi vom fi un gând;
Unul mic, dar cât pământul,
Iar îmbrăţişândă vântul,
Să fim zâmbetele noastre
Flori de cer în stele glastre;
Alergândă prin albastru
Strălucind raze de astru
Când acei ce se iubesc
Şi-n sărut pe cer privesc,
Să ne vadă aripi prinse
În săruturi şi în vise.