In care jeleste cel
pe care din inertie l-am ferecat.
Nu contenesc sa ridic zidul in jurul meu
Si in vreme ce zi si noapte pun piatra peste piatra,
Bezna se aseaza peste sufletul meu
Iar pentru un moment,
In adancul ei se pierde adevarata mea fiinta.
Nu contenesc sa ridic zidul in jurul meu
Si in vreme ce zi si noapte pun piatra peste piatra,
Bezna se aseaza peste sufletul meu
Iar pentru un moment,
In adancul ei se pierde adevarata mea fiinta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu