Teluric de Cristina Maroiu

Imi voi face ordine

in sertarul cu idei subrezite,
ca sa prind locul liber
in convoiul catre mantuire.

Unul cate unul, 
renunt la membrele
ce nu-mi vor mai fi de folos.
(oricum voi invata sa zbor!)

Am fumat plamanii,
mi-am ars inima
iar sufletul de rasina
imprastie spre ceruri
ulcioare de fum…

Port pe brate, 
ca pe-o nasalie, 
povara acestei fapturi 
telurice,
inchistata in colivia
unor patimi desarte, 
cu nostalgia cenusei
scrijelita
pana la os!

Cristina Maroiu
16.06.2012