Radu Adrian Gelu - Suflet drag, ridicat la stele...

Roxy, fetița mea timpul și-a oprit...
și nu mai latră acum pe Pământ,
că a urcat la stele, cu ochii-nchiși
să-i fie copilului Isus-n apropiere...

În pământ și-a îngropat, de-astădat
propriile bătrâne oase, n-a scurmat;
privindu-mă blajin, ea închise ochii
încet cu un oftat moale, și a plecat...

Plecată pe drum fără de sfârșit, lasă
iubirea-i gudurată-n veselul lătrat,
în 12 ani de înger de pază a bucuriei,
punând trufa-i caldă, pe mâna tristă...

A știut întotdeauna a lătra cu folos,
știind că doare să pierzi un prieten,
a știut că lătrătura în plus e deșartă,
când îngerii o așteaptă-n sfârșit de an...

Zavoianu Vali - Dor (In Memoriam )

Imi ploua-n suflet peste crucea

Ce s-a infipt acolo ca-n pamant
Si-mi zboara gandul la rascrucea
Unde-am lasat al tau mormant.

Imi ploua-n inima si doare
Ca azi mult prea departe sunt
Sa pot veni...si cu o floare
S-ating bucata aceea de pamant.

Imi ploua ochii cum nu au plouat vreodata
Si tot mai des as vrea sa-ti spun
Ca imi e dor de tine, tata!
Si doar in amintiri te mai adun.

Imi ploua-n amintiri si in copilarie
Si-astept o mangaiere ce nu vine
Acolo unde esti,trimit de stire
De poti, te rog sa ai grija de mine.

Zavoianu Vali
18 octombrie

Zavoianu Vali - Omul cu flori

Stăteai mereu zâmbind la colţ de stradă
Cu braţele-ncărcate de frumoase flori
Şi orice trecător putea să vadă
Cum fiece culoare şi mireasmă-ţi dă fiori.

Treceau îndrăgostiţi mergând agale
Şi tu cu fericire flori le ofereai
Grădină minunată păreau braţele tale
Şi doar de dragul florilor trăiai.

Trecură zile, ieri, azi, mâine...
Şi oamenii doar cereau flori în dar
Şi tu n-aveai nici bani de pâine
De sărăcia ta, n-aveau habar.

În frigul iernii erai tot grădină
Şi te zăream cu braţul plin de flori
Pe toată strada răspândind lumină
Lăsându-ţi zâmbetul tribut la trecători.

Într-un târziu, în prag de primăvară
Sărac, flămând, bolnav, te-ai stins
Lăsând buchetele de flori să moară
Pe caldarâmul nepăsării ce te-a-nvins.

Azi am trecut pe strada cea pustie
Şi nu văd nici o floare, nicăieri
Şi nici un zâmbet cald nu mai îmbie
Sosirea blân-a dulcei primăveri.

Tu, omule cu flori, mi-e dor de tine
De ce şi florile şi oameni pier?
Lăsat-ai zâmbetul în inimă la mine
Şi ai plecat să culegi florile în cer.

Octavian Petrescu - Linistea din furtuna

Iubita mea, în prag de seară,
Te ţin în braţe şi îţi spun
Cuvinte dulci, de mângâiere,
De noapte bună şi somn bun,

Îti mângâi părul moale, faţa,
Te strâng la piept şi te sărut,
Iar respiraţiile tale
În noaptea rece le ascult.

Sub plapumă e cald şi bine,
Afară-i frig şi înnorat.
Nu-ţi fie teamă, eşti cu mine,
Noi doi, mereu, ca altădat’.

Să lăsăm grijile să zboare,
Iar timpul, să uităm de el!
Din clipa noastră veşnicia
S-o ridicăm ca pe-un castel!

Când ziua grea a despărţirii
Va fi să vină, draga mea,
Să ne unim într-o lumină,
Să strălucim precum o stea…

Castelul piatră să devină
Pe un Pământ făcut paragini,
Şi veşnic să zburăm, iubito,
Prin universul fără margini.

(Octavian, 2010)

Zavoianu Vali - Acasa

Se aude clopot de biserici
Slujba de istorie-a-nceput
O Unire-ngana marii clerici
Dincolo si dincoace de Prut.

Azi se pot schimba doua destine
Niste zeci de ani am asteptat
O imbratisare care vine
Peste ani de patimi si oftat.

Sansa intregirii se tot scrie
Intre frati romani e doar un pas
Doi titani din moarte reinvie
Iarasi se aude al lor glas.

Vor canta de dincolo de viata
"Eminescu" si " Maluri de Prut"
Fratii se aseaza fata-n fata
Si cer inapoi tot ce-au pierdut.

Vino astazi Basarabie acasa
Nu exista o altfel de cale
Sa se-aseze fratii la aceeasi masa
Sa sfarsim a plangerii grea vale.

28.12.2011, Zavoianu Vali

Radu Adrian Gelu - Phoenix și Inorog – a iubirii cărticică

Măreață tihnă printre cetini, a firii vestire,
iscă un tainic duh și-o stihie bezna arzând,
glas izbit de stânci tăcute, vântul cântând,
din vremea trecutului Olimp șoapte-n ivire...

Cu cedrul pernă-mi port visarea, ca o adiere
la poarta târâmurilor ce-mi cutremură ființa,
dimensiune-n dimensiune, a nu ști referința,
prind trup frânturi de gând a iluziilor vrere...

Printre gene, scânteile mici speranțe aprind,
neîmblânzite ca și focul ars pe rug-n asfințit,
scăldând frumusețea ce moare tot la infinit,
în mingea de foc se desfăcu Phoenix aurind...

Fâlfâind în parfumul roșu din sânii-n flăcări,
îmi poartă privirea chihlimbar-n lacrimă vie,
spre nemurirea unde-și are cuib-n veșnicie,
rostuind oul roș de smirnă, pășind-n alte zări...

Legenda-ar spune, în Arabia pasărea moare,
pe cuibu-i de flăcări la suta de ani, însă cânt
lumina lebădă ce zilnic răsare-n soarele sfânt,
sau iubirea ce arde și renaște-n splendoare...

Tăcut, Phoenix se cenușă și-n smirnă coboară,
rotind oul timpului sub Lună-n aerul albastru,
ascult frunza și iarba ce mlădie dorul sihastru,
aplecând privirea pe sunet straniu ce-nfioară...

La poartă de alt tărâm, cineva parcă mă visă,
dus ușor-n adiere blândă-n spații de visători,
picurat în gingășia lacrimii din ochii alinători,
sub sigiliul Lunii, răsuflarea Inorogu-i prezisă...

Lumină străvezie-n al dorurilor aer albastru,
mlădios, viziune divină mă privea, o minune,
cu lacrima-mi pe obraz curgândă-n afecțiune,
grumazul il îmbățișai, fruntea-mi găsi pilastru...

Cu fruntea-n coama-i mătase, mirosind a fân
din ceruri purtat, îl mângâi pe bot și-l sărut,
simțind tandrețe, gingășie, puritate-n absolut,
devenind totalitatea ființe-mi de ai fi frățân...

Tainic cum apăru, scuturându-și coama dispăru,
lăsându-mi în amintire atâta iubire, apoi tăcere
a auzi sunetul veșniciei în fibra corpului-n adiere,
în fiece respir sau gând, speranța a iubi, reîncepu...

Dar iată! Phoenix se arată-n zâmbet de rândunică,
cu sori albaștri-n priviri, zburând iubire ea purtând,
mă renaște-n simțiri, iar lacrima Inorogului lăsând
suflet de lăstun, să scriu pe nori a iubirii cărticică...

Zavoianu Vali - Abrazame...

Abraza mis sueños cariño
Abraza mi cuerpo con poder
Que hecho de menos ser niño
Y hecho de menos ser mujer.

Y dame tus besos mi vida
Dame tu todo amor
Y yo me transformo enseguida
En rosa que luce el color.

Abrazame dulce mi cielo
Que quiero aprender tu amor
Y suave acariciame el pelo
Y dame tu entero calor.

27.12.2011, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - Tablou de iarna-n suflet

Imi ninge peste pleoape cu lumina
Si ma imbraca dorul in zapada
Ma pierd prin vise iar ca o straina
Din inaltimi imi las tacerile sa cada.

In piept ingheata strigate albastre
Ce iarna nu mai vrea sa le auda
Imi cerne-n par ninsorile-i maiastre
Mi-e singura iubirea si mi-e cruda.

Nimic nu se mai misca in tablouri
Si timpul a-nghetat in grele ceasuri
Stau agatati toti ingerii-n halouri
Si-s mute ale diminetii glasuri.

Da-mi viata tu iubite ca o raza
Fii tu mult prea dorita primavara
Straina intr-un vis ma-mbratiseaza
Si-mbratiseaza tot ce ma-nconjoara.

27.12.2011, Zavoianu Vali

Daniel Ali Salomia - Si totusi...

inchis...
ce lacat, ce lant?
ar putea sa ma tina
legat!?
cand ochii mi se inchid
si ma cufund in visare...
ce lege ori dogma sa mai
respect?
cand ochii-mi deschisi
ma poarta-n uitare...
doar brate de matase
si floarea de cires
ma mai leaga...
cu ochii inchisi
sau deschisi
o floare
ti-i draga!

2005-04-12 

Zavoianu Vali - Traire

La sanul tau iubito m-as ascunde
Sa ard acolo-ntreaga mea dorinta
Mirosul tau de flori sa ma inunde
Sa n-am de alta clipa trebuinta.

Pe gura ta iubito m-as intoarce
Sa mor acolo si sa ma nasc iara
Suspinul tau de dor sa ma incarce
Sa piara timpul si tacerile sa piara.

In parul tau de abanos m-as pierde
M-as impleti sa nu ma mai desprind
Si mana ta de catifea sa ma dezmierde
S-adorm iubind, sa ma trezesc iubind.

27.12.2011, Zavoianu Vali