Radu Adrian Gelu - Suflet drag, ridicat la stele...

Roxy, fetița mea timpul și-a oprit...
și nu mai latră acum pe Pământ,
că a urcat la stele, cu ochii-nchiși
să-i fie copilului Isus-n apropiere...

În pământ și-a îngropat, de-astădat
propriile bătrâne oase, n-a scurmat;
privindu-mă blajin, ea închise ochii
încet cu un oftat moale, și a plecat...

Plecată pe drum fără de sfârșit, lasă
iubirea-i gudurată-n veselul lătrat,
în 12 ani de înger de pază a bucuriei,
punând trufa-i caldă, pe mâna tristă...

A știut întotdeauna a lătra cu folos,
știind că doare să pierzi un prieten,
a știut că lătrătura în plus e deșartă,
când îngerii o așteaptă-n sfârșit de an...