Glossă de Costel Suditu

Şoapte vin, şoapte se duc,
Precum păsări călătoare;
Chibzuieşte orice truc,
Viaţa nu-i întâmplătoare!
Nu spera doar cu norocul,
Clipa vine şi se duce,
De te farmecă ghiocul,
Ia aminte şi fă-ţi cruce!

Câte, viaţa nu cuprinde,
Câte-n ea, nu-ţi par ca farse!
Fericirea nu se vinde,
Iar iubirea n-are oase;
De-ai dorit-o şi ai parte,
Socoteşte-o ca un cuc:
N-ai nădejde în dreptate,
Şoapte vin, şoapte se duc;

Simţitor, dacă ai şcoală,
Vei pătrunde mari mistere,
Şi-ai să afli că în fală
Nu-i decât amar de fiere,
Iar că toate ce perindă
Viaţa asta trecătoare,
Vei vedea că sunt zburândă
Precum păsări călătoare;

Însă nu-i sfârşitul lumii
De-ai greşit şi tu odată,
Cere-ţi scuze-n faţa mumii
Şi-ai să ai fruntea curată;
Ţi se va ierta greşeala
Şi vei fi cum e un prunc,
Dar pe viitor, ia seama:
Chibzuieşte orice truc!

Pentru că de eşti o punte
N-ai părere că-i degeaba,
Ca-ntr-un pom crescând o luntre
Şi în tine creşte iarba
Cea lăptoasă, verde, crudă,
Ca răspuns la o-ntrebare:
Dacă-n jale şi în trudă,
Viaţa, nu-i întâmplătoare?!

Şi de lupţi cu valul rece
Când din laturi suflă vântul,
Mintea încercând să-ţi sece
Gândurile şi cuvântul,
Te retrage, lasă lupta,
Îţi păzeşte azi sorocul,
Ca să-ţi împlineşti izbânda,
Nu spera doar cu norocul;

Căci prea multe n-or să-ţi vină
De trăieşti în lâncezeală,
Ori de umbli din pricină
În pricină şi urzeală;
Calculează-ţi bine rostul
Amăgiri să nu te-apuce,
Nu te păcăli ca prostul,
Clipa vine şi se duce;

Fiindcă nasc momente sumbre
Care-ţi par oglinditoare
De-mpliniri, clipe fecunde
Cu visări înşelătoare,
Să te feri mai într-o parte,
Nu-ncerca să le stingi focul,
Fă-te că nu bagi de seamă
De te farmecă ghiocul.

Aşa-n viaţă, toate-s şoapte,
Cum pe cer sunt călătoare
Păsări negre ori pătate
Cu-amintiri ciripitoare,
Care zboară, zboară, zboară!
De vezi vreuna care duce
Pana ca pe o povară,
Ia aminte, şi fă-ţi cruce!

Ia aminte şi fă-ţi cruce
De te farmecă ghiocul!
Clipa vine şi se duce,
Nu spera doar cu norocul;
Viaţa nu-i întâmplătoare,
Chibzuieşte orice truc;
Precum păsări călătoare,
Şoapte vin, şoapte se duc!

IUBIREA MEA… de Ioana Burghel

Iubirea mea
poveste rea
așa m-a strănscă mă durea
trupul prea greu
de cât a plâns…

Liniște iar
vântul arar
bate în geam
pustiul ram…

Pași pe nisip
zori fără chip
lutul tot brut
sufletul mut…

Cai fără ham
coamă de nea
unde mai sunt
unde mai ești
unde eram
iubirea mea?...

Din zori si pana-n seara... de Lacramioara Lacrima

Din zori si pana-n seara
Pana noaptea coboara
Cat soare straluceste
Prin raze imi zambeste
As vrea ca sa ma plimb
Cu tine sa ma alint…
In gandurile mele
Doar tu esti printre ele…
Pe aleile din parc
Sa ma gandesc cu drag
Si mirosind o floare
Tu sa-mi dai alinare…
Iar eu o sarutare
Tu sa o prinzi din zare
Pastrand-o pe gurita
Pe par intr-o suvita
Sa simti cat te iubesc
Prin ganduri sa ghicesc
Ca si tu ma iubesti
Al meu acuma esti,
Speranta regasind
Ca doar traiesti iubind
Prin fire-om impleti
Visul de a iubi…

Din zori si pana-n seara
S-ascult privighetoare
Cu glas melodios
Eu sa te stiu voios,
Pe banca sa m-asez
La tine sa visez
Vantul mangaietor
Ce stie al meu dor
Prin frunze sa-mi vorbeasca
Blajin sa le fosneasca
De norii vor veni
Pe cer s-or impanzi
Imprastiind in jos
Stropii cei zgomotosi
Am sa mai stau un pic
Ca sa ascult…pic, pic,
In sunet de concert
In ritm placut, alert,
E prospetime-n aer
Si-astept un curcubeu
In linii colorate
Prin umbre delicate,
Iar se va-ntuneca
Nu si-n iubirea mea…

PASTEL IN VERDE de Ion Ene Meteleu

Copil gingas de suflet,
din zarea-ndepartata,
Cu adierea-i lina
si-mprastie parfumul
Cules din flori celeste,
din bolta instelata,
Spargand cu unda calda,
nori cenusii ca fumul.

Februarie-i pe duca,
si nu se mai opune;
Cu cate-o bura scurta,
mai plange a resemnare,
Caci a-ncetat sa creada,
sa spere-ntr-o minune,
Iar lacrima tarzie,
se zvanta-ncet sub soare.

Sus,prin genuni albastre,
cu falfairi domoale,
Se-ntorc din nou acasa,
venind din pribegie,
Ratacitori salbatici,
sleiti de lunga cale,
Ce-si vestesc revenirea
tot intr-o galagie.

Pamantul din gradina ,
se crapa-n colti de iarba,
Si n noaptea linistita
se-aude pocnind muguri,
Din roua diminetii,
setosi incep sa soarba,
Iar soarele-i dezmiarda,
in caldele lui cruguri.

Pe camp se-aud tractoare
gemand de pluguri grele
Si-n brazdele-aburinde,
semintele-si fac patul,
Iar ploile manoase
s-or infrati cu ele,
Ca sa-ncolteasca toate
si sa-nverzeasca hatul.

CURAT de Stefan Oana Valentin

Mi-aș răsturna gândurile 
În prăpastia din creierul
Norilor.

Mi-aș paște toate liniștile
Pe câmpiile goale din verde
De curcubeu.

Mi-aș ucide privirea goală
Răstignită pe pereții reci
Din timp.

Of și ce-aș mai dormi…
Să mă trezesc apoi, limpede
Și curat de mine.

27 02 2013
ȘTEFAN OANĂ

comori de Renate Müller

undele mării tresar
valuri spumegă
se sparg de stânci roşii
ţărmul alb spălat de uimire
este plin de-amintiri

scoici aşezate la geam
ridicate din când în când
ţinute la ureche
auzim în ele:

vuietul mării

HD 26.02.2013 RM

e târziu de Renate Müller

mi-e frig 
mă furişez sub dună să-ţi simt căldura
încuibărită sub ea
să gust din visele avute împreună
să trag clipa de mânecă
să mi te-aducă în mare grabă înapoi
să respirăm fericirea
dorul meu spe tine stă pregătit
să fugă

HD 24.02.2013 RM

Doi se ceartă, eu câştig de Ovidiu Oana-pârâu

Am chemat la sfat un înger

Şi un drăcuşor viclean,

Inima-mi punând pe talger,

Să mă scape de alean.

- Nu mai scapi ! Eşti dus amice

de cu noapte până-n zori !

zise dracul. – Dar ferice,

e de cel cu capu-n nori !

Crape-ţi inima în zece,

De cât sânge bagi în ea.

Nu te teme, că nu trece!

Ba, mai mult, eşti prost sadea,

Să te joci de-a baba-oarba

Cu un sentiment trufaş.

Ţine minte toată treaba:

Vei sfârşi dus pe făraş !

- Stai puţin ! îngerul zice.

Viaţa nu e cum ai zis.

Tu îi ceri lui să abdice,

Părăsind frumosul vis?

Lasă-l să se împlinească,

Să se umple de frumos.

Pe aleasă s-o iubească,

Vorbe dulci dându-i prinos !

Vor păşi-mpreună-n lume,

Mulţumind Celui de sus.

Fericirii dându-i nume,

Fără teamă de apus.

- Ce prostie visătoare !

- Măi satan, dispari şi-i lasă !

- Farmece de vrăjitoare !

- Ba, e dragoste frumoasă !

.....

Cât cei doi spun vorbe grele,

Eu îmi ţin iubita-n braţă,

Roabă patimilor mele,

Până înspre dimineaţă.

Rondelul unui cap de lut de Costel Suditu

Un cap lucios de lut cu mintea chituită,
Mi-aruncă reci priviri de sub secate pleoape;
Cu amintirea-mi parcă în mintea lui pitită
Mă trage înspre el, ducându-mă departe;

De parc-aş fi stafia Anei cea zidită,
Pe masă, între cărţi, din faţa mea, aproape,
Un cap lucios de lut cu mintea chituită
Mi-aruncă reci priviri de sub secate pleoape!

Privindu-l pe ascuns în raza lunii coapte
Pe strălucirea apei ce pare de argint,
Îmi spun că n-are rost… e noapte,-s nedormit…
Cum poate a privi cu recea lui orbită

Un cap lucios de lut, cu mintea chituită?!

Ochi 55-Extirpare de Costel Suditu

Zbura în mine
Un munte cu aripi şi gheare.
Insista să iasă pe undeva prin cap
drept pentru care,
mă răsturnam ca un Hopa – Mitică;
Am fost internat într-un ospiciu,
„Piatra. Ro”, parcă-i spunea;
Mi-au promis că vor extrage muntele, nu cu briciul,
ci printr-un fir de păr
şi că nu vor mai rămâne urme despre adevăr.
M-au întins cu piscul înspre soare
şi dumirindu-se mai bine despre ce e vorba,
mi-au spus încet, sperând că nu mă doare:
-„Veniră-ţi prea târziu, nu-i bună proba…
de munte, nu mai rostuim discuţii,
este posibil să rămână singur…
de-aţi fi ajuns cu două - trei pronunţii
mai repede, era de bun augur…
Vom extirpa pe omul, nu muntele matur”.