Naştere în cuvânt de Costel Suditu

Locul naşterii mele, e cuvântul
Din clipa-n care am gustat pământul.
M-am născut, de dinainte de a vieţui,
Să văd, cum se poate, cuvântul din mine a fi.
Şi zburam cu aripi albastre nevăzute
Şi pluteam peste ape când zbuciumate, când tăcute,
Şi numai atunci, aflându-mi cuvântul,
M-am disperat şi-am coborât în punctul
De unde viaţa, am lăsat să-mi deie
Căldură într-un pântec de femeie.

FLUTURE SAU AMAGIRE - Popa Ines Vanda

Mai rămăsese-n mine puțin din ce mi-ai dat 
Doar urme vagi de vise și praf de șoapte blânde, 
Mireasma unui zâmbet și strune ce-au oftat, 
Cuvinte îndoliate , scrisori de dor flămânde.

Hotarul ne desparte de țărmuri siderale,
Nimic din valsul serii nu-mi mai alină ploaia,
Cresc nuferi de tristețe în liniști demențiale,
În suflet nori de vrajbă, ne-nvinsă vâlvătaia.

E moarte în cuvinte și nopțile constrângeri,
Potrivnice dorințe se prind iarăși în horă,
Colierele de gânduri curg oarbe de înfrângeri,
Pungașul, hoț de vise dobândă ne imploră.

Ninsori ne spăla trupul de iarna-nstrainării,
Iubiri agonizante de dor sunt rătăcite,
Ne-am despletit de vise, ne vindem dezbinării
Și îngerii iubirii plâng lacrimi infinite.

Din albele înghețuri prin pulberi de chemare
Miros de levănțică mă-mbată de iubire,
În straiele-nserarii speranță, disperare,
Ești rai de fluturi tandri sau doar o amăgire?

Amintiri… de Lacramioara Lacrima

Pe cararuia vietii sunt multe amintiri
Sunt intamplari ce-odata erau si ele-au fost
Le las in urma mea si duse-s din priviri
Asa a fost sa fie poate au avut un rost
Zilele se duc lasandu-si amintirea
Ce este adunata in suflet si in gand
Chiar daca ea si-a ndeplinit menirea
Revine cateodata adusa de un vant…
Un vant ce se strecoara cu adierea lui
Prin fiinta ta ce duce toti anii ce-au trecut
Simtirea face semn si dand trecutului
Clipele ce s-au scurs si care le-ai avut
De-s amintiri placute e parca o placere
Ce azi le retraiesti zambind in sinea ta
Dar ele de sunt triste e numai o durere
Ce-ncerci sa o alungi si speri a o uita…
In cartea vietii noastre se scriu in orice zi
Randuri ce mai tarziu vor reveni in minte
Si prafuita toata cu nostalgie le-om citi
De timpuri ce au trecut iar ne vom aminti
Visand vom rataci in zilele de ieri…
Si daca vrei nu poti ca sa mai schimbi ceva,
In suflet strajuiesc atatea intalniri…
Cu bucurii, necazuri, iubiri in calea ta…

Si timpul trece iute lasand amprenta lui
O singura comoara nu poate sa ne ia
E amintirea noastra si poate a dorului
Si acum si-n viitor mereu va persista…
Gandindu-ma la tine acum eu ma gandesc
Ca intr-o zi tu poate vei fi o amintire
Astazi ma bucur ce mult eu te iubesc
Si maine tu ramai clipa de fericire…
Iar amintirea ta va fi asa de vie…
Chiar daca vei pleca acolo-n drumul tau
Incerc sa te pastrez…prezentul ca sa tie
Si maine, si poimaine sa fii iubitul meu
Traieste-ti clipa azi si nu privi-napoi
Iubeste cu speranta tot ce este frumos
Ca toate s-au creat anume pentru noi
Ca amintirea zilei sa o simtim duios
Fara de amintire, noi n-am avea trecut
Nici visele n-ar fi, nu am putea visa
Si-am trai in lume fara de inceput
Iar ritmul muzicii nu l-am putea canta
Trecutul e ca noaptea cu multe lumanari
Ce reprezinta simplu noian de luni si ani
Cu timpul se tot sting plecand in departari
Ai fost si vei ramane iubirea ce o am…

PRINTRE MUZE... de Patricia Serbanescu

Numărată printre muze
Tolănită-n baldachin
Ţi-aş şopti mărunt, din buze
Printre flori de rozmarin...

Şi-n tăcerea ce-nfioară,
Bântuiţi de vreun ciclon
Te-oi băga de tot în boală,
De-om cânta pe-acelaşi ton.

Vise cuibărite static
Cu miresme răvăşite
Naşte viforul empatic
Între mâinile-amorţite.

Mângâi tenul măsliniu
Ce-l sărut printre petale,
Închid genele, târziu
Căci dormit-ai, cu o floare.

Dumnezeu are lucrare
Mai mereu zădărnicită,
Sau noi… nu avem răbdare
S-o primim mai întregită.

Cu toţi cătăm fericirea
Numai cea adevărată,
Însă singură, ea este
Doar aceea…imediată.

Inima zburdă spre soare
Şi grăbită, hotărăşte
Mai mereu ea îşi doreşte
Numai ceea ce… nu are…

28.01.2013

şi de-o să vină de Leonid Iacob

S-au agăţat coroanele-n cuvinte

şi rândurile-n arbori au murit,

lumină tremurând mai e fierbinte,

dar huma trece-ncet spre asfinţit

Jertfirea primăverii pe altarul

crucificat în rugul plin de spini,

a coborât prin scoarţa ei amarul

atâtor nopţi strivite-n rădăcini

Iar florile, ce n-au lăsat potirul

să fie inimii luminii un balsam,

s-au răsturnat pe ascuţiş de pietre

în care eu şi tu nu mai eram.

Plecasem pe tulpina unei umbre,

ne rătăcisem în liane de tăceri,

că-n tente de culori atât de sumbre

mai răsfirăm un mâine sau un ieri.

Şi, de-o să vină iarăşi primăvara,

s-o aşteptăm cu suflet de lumină

că poate în coroane de cuvinte

viaţa mai palpită-n rădăcină.

Leonid IACOB

poezia face parte din volumul meu: "Ultima Santinelă"

Melancolie de Cristina Maroiu

Eu nu te-ntreb care ţi-e rostul,
de ce-ai venit, când vei pleca…
Pofteşte, intră-mi în grădină,
sau ia un loc la masa mea!

Nu te feri, nu-ţi fie teamă,
n-am să-ţi arunc povara grea!
Noi ne cunoaştem de o viaţă,
să te gonesc, nu, n-aş putea…

Ţi-am pregătit un ceai cu miere,
un loc curat în aşternut.
Cântă-mi romanţe despre tine,
sunt pregătită să le-ascult!

Să povestim ce-i nou în lume,
cum se trec anii, rând pe rând…
Vom fi ca două surori bune,
născute din acelaşi gând!

În ceasul înserării, totuşi,
înlăcrimată de-am să fiu,
să nu mă laşi, ia-mă în braţe,
tristeţea mea, dulce pustiu!

Cristina Măroiu
29.01.2013

Mi-e frig fără tine de Renate Müller

Ai şters amprentele mele
din sufletul tău!

Cum să te regăsesc?

Te caut în mine, te simt,
este al inimii mele ecou,
ce-mi răspunde când strig.

Balansez pe-un fir de durere
spre tine în gând şi mi-e greu.

De-a ta cumplită tăcere,
mă-mpiedic,
mă-mpiedic mereu!

RM 29.01.2013 RM

Unui poet de Renate Müller

În filatura literelor
faci să răsune limba
ca o glasură dulce

aduni pe-un caier
păienjenişul vorbelor
ca zahărul de vată

roteşti fusul
priceput să torci
cuvintele-n mătase

Renate Müller

Aşteptând... de Boris Ioachim

Ce-apăsător îmi pare acest sfârşit de iarnă –
Cu zilele-i ceţoase, cu chiciuri sau noroi…
Pe când monotonia urâtu-n clipe-mi toarnă,
Aştept, ca din văzduhuri, să cadă calde ploi.

Ploi calde, ce-or să spele al câmpului covor,
Stârnind fiori de viaţă în colţul adormit
Al ierbii care zace închisă, sub zăvor,
De crusta-nstăpânită pe lutu-ncremenit.

Suavele miresme, de brazdă aburindă,
Departe sunt, departe – şi parcă nu mai vin…
De plumb e aşteptarea, când firea e flămândă,
De soare şi de verde şi de sublim senin.

O sete, dureroasă, de viaţă-n piept aşteaptă
Să iasă la iveală, când câmpul va-nverzi –
Ca sufletu-mi, din iarnă, păşind treaptă cu treaptă,
Din nou să iasă-afară – gătit pentru-a iubi.

Pentru-a iubi înaltul şi siniliul cer
Şi verdele pădurii şi soarele bălan…
Se află-n primăvară un nesfârşit mister
Ce face să renască speranţa, an de an.

…Ce-apăsător se arată acest sfârşit de iarnă
Cu zile încremenite în grele aşteptări…
Aştept, cu-nfrigurare, văzduhul ca să cearnă
Ploi calde – ce-or să cadă în limpezi înserări.

dorințe adie ca fluturi de Ovidiu Oana-pârâu

dorințe adie ca fluturi

fierbinți gângureli presărate

în aerul plin de păcate

tăcere strivim sub săruturi

ferestre de lună pătate

sidef presărat pe-așternuturi

de-atâta-mplinire pe trupuri

sudori pe sudori zac uitate

vin zorii cu noi începuturi

cosița de-aramă-ntre perne

se schimbă în roză și cerne

dorințe pătate de fluturi