RETROGENEZĂ de Stefan Oana Valentin

Ce ascunde, oare,
Negrul dintre stele
Alte lumi abstracte
Cu făpturi rebele?

Oare este lava caldă
O lume-n miniatură
Ori de mină floarea albă
Lumea fără de măsură?

Viața-i vis ori visul viață
Noi aici ne ispășim
Vreo amarnică pedeapsă
Vis e viața sau leșin?

Universul e atomul
Ori atomul univers
Cugetând și eu ca omul
Cu al meu prea simplu vers?

03 01 2013
ȘTEFAN OANĂ

PE ARIPI DE ÎNGER-Ines Vanda Popa

În lacrimi de vânt m-am ascuns de-ntristare 
Și-n colțuri de cer m-am retras pe un sloi
Mai ninge mărunt în iubirea ce doare 
Și ninge-n cuvântul rostit pentru doi.

Mai fulguie-n inimi, mai freamăt-un dor
Adie a ploaie, o frunză mai cântă,
Trestia vieții se-ndoaie ușor,
Gându-mi dansează și stă iar la pândă.

Perla iubirii s-a ascuns într-o clipă
Și zace-abătută-n scoici de cristale
Pescărușii mă-ntreabă ce-i cu-atâta risipă,
De raze stinghere prin lacrimi de jale.

Îngerul nopții din liră imi cântă
Și-aduce pe aripi iubiri ancestrale,
Îmi șoptește din moara de vânt a lui taină
Luceferi de-argint scriu cu slove corale.

A venit să-mi cuvânte din sfere înalte
Despre lumi nevăzute, miracole-n cer,
Despre suflete veșnic îndrăgostite
Ce caută-n luceferi iubiri din eter.

Ochii lui de-un albastru pur ca zenitul
Mă privesc cu-adorare așteptând glăsuiri,
Mă cuprind nostalgii ghemuite-n crepuscul
Și schițez cu sfială surâsu-n priviri.

Sunt ca un nadir rătăcit între astre
Luna clipește zâmbind efemer
Mistuită de dor zbor pe aripi albastre
Citesc rânduri scrise cu penițe de cer.

Mă cuprinde un înger cu iubire divină
Și-o baladă sublimă-mi cântă duios
Constelațiile toate mă poartă de mână,
Ducând al meu vis într-un dans grațios.

Pe aripa lui îngerească mă-nălță
În voci armonioase se-aud fericiri,
Eu visez despre noi și-n talaz de speranță,
Plutesc printre stele in cânt de viori.

Tăcerea înnobilează cuvântul de Ovidiu Oana-pârâu

Răsplata trudei mele-i demnitatea

Pe care-o port, ca pavăză şi armă,

În bătălii cu cei ce vor s-adoarmă

Credinţa-n adevăr, cu răutatea.

Cuvântul a născut din glie, pâine.

Cuvântul spune simplu cine eşti,

Cu el bunicii rostuiesc poveşti,

Şi este arca lumii către mâine.

E folosit, adesea ca sudalmă,

Și-mpovărează sufletul când lacrimi,

Arăzdând obrajii ofiliţi de patimi,

Nu pot schimba în mângâieri, o palmă.

Pentru oricine-i dar dumnezeiesc.

E preţios când naşte mângâiere,

Sau aur pur, când, devenit tăcere,

Înnobilează chipul omenesc.

CE FERICITĂ SUNT… de Ioana Burghel

Fericită sunt în singurătatea mea…

Ninge dincolo de pleoapeacolo unde
nicio umbră nu întinează
lumina…

Îmi învălui tăcerile
cu verdele-căprui
al ochilor…

Nimic nu mă doare
în nesfârşirea zăpezii…

Nu mai simt nici rana
lăsată de cerbi
nu aud nici fâlfâirea
corbilor orbi…

În valea aceasta
dintre Viaţă şi Moarte
Singurătate
doar pasul tău
mă străbate…

Ce fericită sunt în singurătatea mea
şi totuşi
cât de departe…

VIZIUNE de Elena Iuliana Constantinescu

Clopote sparte,
Aramă pe chipuri,
Un soare sălbaticMâncat de nisipuri!…
Unghii în flăcări
Înfipte în piatră,
Zăpadă de sânge
Și guri care latră!…
Nebună, cu ochi-nghețați,
Aprinde, de ceară un rug
Din tălpile casei cu vuiet prelung…
Zadarnic, uscatele stele se rup.

Doar ei de Lavinia Amalia

Cat de stingher sta cerul intre noi

Mirat de ezitarea de-a-l primi

Ne canta ingerii prea tristi si goi

In neputinta noastra de-a iubi.

Un fulg de nea mai cade plictisit

Stiind ca frumusetea-i in zadar

Degeaba chipul ni l-am varuit

Cand sufletul e rece si murdar.

Doi batranei cu-n dor parca hoinar

Mai stralucesc  minunea in priviri

Ei doar mai poarta-al palmelor altar

Pastrand in inimi cer de armonii...

RUGĂ SIMPLĂ de Stefan Oana Valentin

Dă-i 
Doamne 
Morții, 
Niște vise
Ca să ne țină
De urât
Când trecem,
Mut
Prin infinitele
Abise
Dă-i
Doamne
Morții,
Vise.

02 01 2013
ȘTEFAN OANĂ

Furtuni de dor de Lavinia Amalia

Imi clocoteste-n vene-a ta dorinta

Si-un dor sfasietor sa te gasesc

Te vreau haotic,sa-mi eliberezi fiinta

Ca sa renasc total dumnezeiesc.

Sunt azi cazuta-n  vesnicia noptii

Vreau dimineti senine de-nceput

Deasupra datinilor ce-si scot coltii

Sa ne-nrobim intr-un etern sarut...

In pieptul tau sa imi zidesc altarul

Rugul aprins ne fie legamant

Sa imi stergi plansul,sa iti beau amarul

Sa cladim visul intr-un templu sfant.

In palme sa iti fiu o rugaciune

In ochi icoana unui zbor sublim

Tu sa-mi  fi inceput,eu marginea de lume

In gand,in trup,in suflet pe veci sa ne iubim!

în ore-ntunecate de Renate Müller

zburd în aşteptarea ta
sunt ramura deplină
pe care te poţi aşeza
când te vei întoarce

fără tine mi-e greu
îţi dăruiesc florile
nopţilor culese
de pe câmpiile lunii

făptură de sticlă
când moartă când vie:

închid acum pleoapele
iluziilor deşarte

HD 02.01.2012 RM

utopia de Renate Müller

există dimineţi
în care trudesc
în carieră de piatră

îmi simt
spinarea lovită
de ecoul surpărilor

de când mă ştiu
mă hrănesc
cu bolovani

muncesc să-mi câştig
pâinea
cea de toate zilele

rupând bucată
după bucată
din muntele vieţii

HD 01.01.2013 RM