Fericită sunt în singurătatea mea…
Ninge dincolo de pleoapeacolo unde
nicio umbră nu întinează
lumina…
Îmi învălui tăcerile
cu verdele-căprui
al ochilor…
Nimic nu mă doare
în nesfârşirea zăpezii…
Nu mai simt nici rana
lăsată de cerbi
nu aud nici fâlfâirea
corbilor orbi…
În valea aceasta
dintre Viaţă şi Moarte
Singurătate
doar pasul tău
mă străbate…
Ce fericită sunt în singurătatea mea
şi totuşi
cât de departe…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu