Doar ei de Lavinia Amalia

Cat de stingher sta cerul intre noi

Mirat de ezitarea de-a-l primi

Ne canta ingerii prea tristi si goi

In neputinta noastra de-a iubi.

Un fulg de nea mai cade plictisit

Stiind ca frumusetea-i in zadar

Degeaba chipul ni l-am varuit

Cand sufletul e rece si murdar.

Doi batranei cu-n dor parca hoinar

Mai stralucesc  minunea in priviri

Ei doar mai poarta-al palmelor altar

Pastrand in inimi cer de armonii...

RUGĂ SIMPLĂ de Stefan Oana Valentin

Dă-i 
Doamne 
Morții, 
Niște vise
Ca să ne țină
De urât
Când trecem,
Mut
Prin infinitele
Abise
Dă-i
Doamne
Morții,
Vise.

02 01 2013
ȘTEFAN OANĂ

Furtuni de dor de Lavinia Amalia

Imi clocoteste-n vene-a ta dorinta

Si-un dor sfasietor sa te gasesc

Te vreau haotic,sa-mi eliberezi fiinta

Ca sa renasc total dumnezeiesc.

Sunt azi cazuta-n  vesnicia noptii

Vreau dimineti senine de-nceput

Deasupra datinilor ce-si scot coltii

Sa ne-nrobim intr-un etern sarut...

In pieptul tau sa imi zidesc altarul

Rugul aprins ne fie legamant

Sa imi stergi plansul,sa iti beau amarul

Sa cladim visul intr-un templu sfant.

In palme sa iti fiu o rugaciune

In ochi icoana unui zbor sublim

Tu sa-mi  fi inceput,eu marginea de lume

In gand,in trup,in suflet pe veci sa ne iubim!

în ore-ntunecate de Renate Müller

zburd în aşteptarea ta
sunt ramura deplină
pe care te poţi aşeza
când te vei întoarce

fără tine mi-e greu
îţi dăruiesc florile
nopţilor culese
de pe câmpiile lunii

făptură de sticlă
când moartă când vie:

închid acum pleoapele
iluziilor deşarte

HD 02.01.2012 RM

utopia de Renate Müller

există dimineţi
în care trudesc
în carieră de piatră

îmi simt
spinarea lovită
de ecoul surpărilor

de când mă ştiu
mă hrănesc
cu bolovani

muncesc să-mi câştig
pâinea
cea de toate zilele

rupând bucată
după bucată
din muntele vieţii

HD 01.01.2013 RM

IARNA de Elena Iuliana Constantinescu

Albe, trec sănii peste deal,
Și zurgălăi se sparg în vânt,
Pe apă, caut tremurând,
Oglinzile albastre de cuvânt;

Albe sănii ard la răscruci…
Altare înghețate,
Strâng de pe masă flori de geam
Și aripi îndrăznețe.

Primul fulg de Ene Adrian Daniel

Norii iernii vin în valuri -
Cenuşii, plutind greoi
Peste văi şi peste dealuri,
Peste amintiri din noi.

Lasă-n urma lor tăcere
Ce durează un minut,
Apoi vântul, cu putere,
Dă iama peste ţinut.

Bat obloanele la geamuri,
Pomii frunza şi-au rărit,
Se strecoară printre ramuri,
Primul fulg e obosit.

Obosit de calea-i lungă,
Lin, pe prag s-a aşezat;
A trecut prin ger s-ajungă
La mine, pe înserat.

Ne cunoaştem de-o vecie,
Ochii iarna i-am deschis,
Şi de-atunci, fără simbrie,
Anotimpului i-am scris.

Mă întreb... a câta oară
Pleacă gândul iar tiptil,
Zburând pe o sănioară
Trasă-n noapte de-un copil?

Mă întreb... a câta oară,
Când primesc colindători,
De ce lacrima îmi zboară
Peste timp, de sărbători?

Mă întreb... a câta oară -
De ce acele tot cad
Când vibrează o vioară
Sub o ramură de brad?

Mă întreb... a câta oară,
Când omătul îl frământ,
De ce anii stau pe-o sfoară?
De ce părul mi-e cărunt?

Mă întreb... a câta oară
De la geam perdeaua smulg
Să văd cum frumos coboară
În ogradă primul fulg?

Deschid uşa cu sfială,
Fulgul tremură uşor;
Ştie că-l aştern pe-o coală,
Se topeşte-ncetişor.

An Nou de Boris Ioachim

An se duce – an începe...
Cum trec anii – nori în vânt!
Încă n-am putut pricepe
Rostul meu pe-acest Pământ.

Ceasuri bune – ceasuri rele,
Îmi ning soarta, zi de zi...
Dar dă sens, vieţii mele,
Jindul meu de-a te iubi.

Un an nou îmi bate-n uşa
Sufletului zbuciumat...
Poate-mi va spăla cenuşa
Ce în piept s-a adunat

Din iluzii spulberate –
Rând pe rând, în anii-mi trişti...
Un fior zglobiu străbate
Viaţa mea – fiindcă exişti.

Gând spre tine-ndrept, iubito,
Gând senin şi-nvăpăiat...
Şi uit viaţa ce-am trăit-o
În dezamăgiri scăldat.

Vreau să uit de oră, clipă –
Vreau – în noul an intrând –
Dragostei să-i fiu risipă
Şi, păşind cu tine-n gând,

Drept, pe calea ce mi-e dată
De la naştere, să merg
Către-o zare luminată
Şi tristeţi din gând să-ţi şterg.

...Ce zici,tu, iubire-alături
Cu şi-n mine, vei păşi?!
Vreau din suflet să îmi mături
Orice nor, spre-a te iubi

Şi în anul nou – ce vine –
Şi-n ani mulţi – ce mi-i doresc...
Pentru tine – pentru mine,
Vreau un veac să te iubesc.

An se duce – an începe...
Cum trec anii – nori în vânt!
Dar pricep că pot pricepe
Că-mi eşti rostul pe Pământ...

MÂINILE ȘI OCHII de Elena Iuliana Constantinescu

În urcior arde
Flacăra veșniciei;
Ascultă vocile lutului
Cum râd singure
Dincolo de nori;
Ochii au fost nuferi
Și ne-au mângâiat;
Mâinile au fost aripi
Și ne-au legănat;
Mâinile și ochii
Pământul ni le caută;
Ochii și mâinile
Viața rotundă, dorință.

acum, la cumpăna de ani ... de Ovidiu Oana-pârâu

a lăcrimat cu clipe seara

ca roua pură în grădină

când se-auzea cântând vioara

balada-i tristă în surdină

a lăcrimat cu clipe anul

prea trist privind veşmântu-i dus

în plânsul lui era aleanul

şi jalea binelui apus

a lăcrimat cu clipe veacul

peste întinsul omenesc

cât vremea nu găsise leacul

celor ce încă războiesc

a lăcrimat cu clipe timpul

peste întreaga zămislire

omagiu vieţii era picul

ca o târzie izbăvire