cu gâtul pe trunchi- aşteptând de Dorina Neculce

plecat atât de departe
peste mări oceane şi zări
dragul meu zeus
când te vei întoarce
am să îţi croşetez
trandafiri sălbatici 
din firele de timp
umbră a ecoului de sub pământ
furtuni de curcubeu
cu şalele pictate
zădărnicindu-ţi zboruri
doamne atunci vei vrea
să îmi îmblânzeşti tu
chemările zicându-mi
dragă
forma buzelor tale 
o să îmi poposească
în buzunarul alb
dresor al nălucilor nebune
aşa te simt ca pe o sabie înrourată
culegând amurgul învelindu-l în cleştar

dar stai uşor amice
să nu-mi zici tu 
mie NU

lumea din mine se vede
limpede şi stranie
ca un foc de tabără
în care îşi usucă sângele
soldaţii din vietnam

o armată de fluturi vor ieşi
din trupuri strigându-ţi numele ucis
cu gâtul pe trunchi aşteptând
călăul sau şoaptele lui gri
ca să mă elibereze ca pe un animal de casă
oricând gata să îşi înfingă gheara
în beregada femeii din oglindă
mă clatin

mă clatin ca o arătare
tulburată în apa tabloului de sub fereastră
şi...
...tu
dragul meu zeus
pământ
ecou
cuvânt
atât de departe şi
totuşi mereu aproape

de-ai fi… de Ovidiu Oana-pârâu l

un singuratic lac de-ai fi

în nufăr m-aş preface

ca veşnic tu să mă săruţi

şi să mă strângi în braţe.

de-ai fi un răsărit de soare

în marea adâncă m-aş ascunde

în zori de zi să luminezi

adâncu-mi plin de umbre.

de-ai fi tu luna argintie

aş fi o minunată stea

ca pururi să mă ai aproape

să-ţi pot cânta şi murmura.

de-ai fi tu pasăre stingheră

eu cuib în stâncă ţi-aş săpa

la pieptul meu cu drag te-aş ţine

şi somnu-ţi dulce l-aş veghea.

…

dar tu nu eşti decât un vis

ce nu mă lasă să adorm

nu eşti decât un cântec trist

iar eu îţi sunt refren.

Toamnă în doi de Boris Ioachim

Ştii, niciodată toamna nu mi-a părut frumoasă
Când tu eşti lângă mine, sub palidele foi –
Fiindcă-am bănuiala că e, mereu, geloasă
Când ne vede-n înserare, alături, pe amândoi

Cum ne plimbăm de mână, ca doi cuminţi copii,
Pe aleea ce-i golită de gingaşele flori...
Dar, ştii, îmi place seara, când toate cele vii
Plecate- s la culcare, sub ruginii culori.

Iar ochii tăi, iubito, atât de lucitori,
Îmi luminează firea şi ochii obosiţi –
Chiar dacă-i lună plină, sau sunt doar vineţi nori
Mă fac să simt, prea bine, că-ţi sunt dragi şi iubiţi.

Să ne-aşezăm pe-o bancă – în fond, suntem copii -
Ce dacă-argintul toamnei pe păr ne-a adăstat!
Doar astfel mai simţi-vom că suntem, încă, vii...
Hai s-alungăm tristeţea ce-n ani, ne-a tot curtat.

...Ştii, totdeauna, toamna mi s-a părut pâcloasă –
Dar, când tu eşti cu mine, sub palidele foi
Îmi vine, aşa, în minte că, totuşi, e frumoasă –
Când ne plimbăm pe alee de mână, amândoi...

Din viteză de Nuța Istrate Gangan

felinarele par capete sparte
care se sucesc nefiresc
după mașini

Săgeți de lumină stearsă și murdară
îți sfâșie trecerea prin lume

În fiecare zi
îți propui să mergi desculț prin rouă
În fiecare zi
roua nu mai are timp sa cadă

Nu ai vreme
să păşești în joacă
şotronul uitat de copii în spatele blocului

Felinarele sângerează
pe aleile vieţii tale

Unghiile intră adânc
în carnea pumnului încleștat
Umeri strânși
Fruntea încruntată
Gura crispată și amară

Conjugi cinic
a vrea
a dori
a putea

Păşești grăbit
Forțezi uși
Încalci legi și principii
Accelerezi la stopuri
Te oprești doar să îți așezi mai bine pe frunte
coroana de lauri
sau cea de spini
în funcție de zi și de stare

Doar eu știu ca de fapt
ești un felinar spart
care sângerează lumină în interior

ia-mă lângă tine de Leonid Iacob

Iubito, aşează-te

pe perna ta cea moale

şi lasă părul tău să ţi-l mângâi

ca să-ţi culeg cuvintele din buze

şi să le-aştern la mine căpătâi.

Primeşte-mă acolo lângă tine

şi-mi fă culcuş la sânul tău

şi-acolo să simt pasarea ce bate

cu aripa iubirii tot mereu.

Eu pătimaş voi desena cu gura

tot trupul tău cu aprige dorinţi.

Iubito, ia-mă, ia-mă lângă tine

şi dă-mi sărutul buzelor fierbinţi.

Fericirea mea… de Lacramioara Lacrima

Fericirea mea vine de la tine

Cu nuante roz tainic ma cuprinde
Atunci cand te aud sau cand imi vorbesti
Imi spui minunat ca tu ma iubesti…
Fericirea mea este ca o floare
Atat de frumoasa si mirositoare
Cu mult timp in urma a imbobocit
Azi are petale caci a inflorit.
Noi o ingrijim cu iubire aleasa
Sa ramana asa, sa nu se-ofileasca,
Cu multa caldura si multa lumina
Aducandu-mi nopti si zile senine…
Fericirea mea este ca un soare
Dimineata-n zori ce placut rasare
Raza lui calduta ma inveseleste
Zambetul pe fata pur mi-l potriveste,
Chiar daca apune in tarziu amurg
Clipele-nserarii in vise se scurg…
Si as vrea sa fiu steaua ce straluce
Cu nesat s-ating gurita ta dulce,
Sa simti fericirea care o traiesc
In noapte sclipind feeric iti soptesc:
“Somn usor iubite, sunt aici cu tine,
Atat de aproape-n gandurile pline…!”

Fericirea mea a sosit deodata
Fara sa o chem. si neasteptata
Rataceam pierduta in etern pustiu
Negandind ca fericita o sa fiu…
Inima-mi era strasnic ferecata
Tu ai gasit cheia si ai descuiat-o
Sufletul pe loc s-a descatusat
Misterul iubirii iute l-a aflat…
Cum l-a cunoscut a-nceput sa zboare
Ale mele brate, magice aripioare,
Ma inalta simplu catre fericire
Dreapta mi-este calea, pasind in iubire,
C-a fost o-ntamplare nici acum nu stiu
Ca e in zadar sau e prea tarziu
Fericirea mea daca a sosit
Cu drag ii rostesc “Bine ai venit!”
Vreau sa o traiesc, poarta s-a deschis,
A iubirii lume, o lume de vis…
Vraja ei cu dor in mine coboara
Eu iubind puternic pentru-ntaia oara
Lacrima in ochi nici ca mai apare
Rana din trecut parca nu mai doare
Ea s-a vindecat prin a ta iubire
Esti si vei ramane…a mea fericire…

FEMEIA de Ioana Burghel

Femeia ,,eterna poveste,,
Spre care, bărbaţii se-ndreaptă mereu,
Mereu încercând să ghicească,

Ce glumă - a făcut Dumnezeu,
Atunci când de soaţă le-a dat,
Această făptură drăcească ?

Si cum, şi de ce, dintr-o coastă,
Şi-o singură suflare, Divină,
Ea s-a-ntrupat, acolo-n Grădină ?
Mieroasă, frumoasă, isteaţă, păgână,
Cu ochi scânteind, ca firul de lună,
Un înger căzut în păcat !

La ,,Cum,, ? şi ,,De ce,, ?
Răspunsul nici azi n-au aflat !
De-aceea, de farmecul Ei, pe veci subjugaţi,
Tot caută coasta ce-au dat,
Şi lumea, de-aceea e toată-n păcat,
Căci Eva-i, Femeia, şi-Adam, e bărbat ! 

PLOAIA de Ioana Burghel

Răsuceşte vântul arborii-n pământ,
Peste toate, cerne ploaia asta, deasă,
Din mătase rară, nevăzute fire,

Ţes inima toamnei într-o mănăstire.

Iarba încă verde, ca-ntr-un joc ciudat,
Taie norii-n două, când s-au colorat,
Şi de-atâta ploaie, mâine va fi gri,
Cerul inunda-va alte sihăstrii.

O să cadă brume, pe tâmple, vremelnic,
Şi nevolnic, trupul ni s-o face humă,
Până când, prielnic, alt moment va fi,
Să ne nască iarba iarăşi flăcări vii.

ACTORUL ŞI ROLUL.. de Nicoara Nicolae-Horia

Staţi liniştiţi, nu vă mai deranjez,
Aşa spunea Actorul obosit,
Amirosea a toamnă prin livezi-

Rolul meu de-aici s-a isprăvit.

Era al vostru, nu l-aţi înţeles,
Aşa e Viaţa asta de ciudată!
Ce rol durut şi greu mi l-am ales
Când am întrat în scenă-ntâia dată.

De vă e dor de mine uneori
Jucaţi-l singuri, până-l mai puteţi
Şi-aşa e plină lumea de actori
Şi-aşa e plină lumea de poeţi..

îndemnul viei de Ovidiu Oana-pârâu

cu bunătatea mea răsfaţă

prietenii ce te-nconjoară

cu dragoste şi-a mia oară

beţi vinul ce-l aveţi în faţă

soarbe întâi de sănătate

de viaţă lungă şi putere

dar vorba să îţi fie miere

şi gândul cu seninătate

a doua închinare fie

pentru cei duşi de-acum departe

când drum şi vreme vă desparte

să-i pomenești fără trufie

într-un târziu pocal ridică

pentru strămoşii din pământ

şi nu uita să-ndrepţi cuvânt

de la opincă la vlădică

un ultim picur dăruieşte

ţărânei şi înalţă rugă

să strângă seve-n buturugă

în anul care se-nnoieşte

cu bunătatea mea răsfaţă

prietenii ce te-nconjoară

cu dragoste şi-a mia oară

beţi vinul meu ce-nseamnă viaţă