împărțim duminica dacă vrei de Maria Belean

ador duminica
aceea din fiecare zi 
mă ia de mână 

și-mi arată cerul nesfâșit de nori
- maia
vezi printre nori luminița
- o știu
dintodeauna
legătura este strânsă
îmi duce căldura vieții la piept
- ai puterea să desfaci cerul
zgomotul să te răcorească
lumina să lucreze ogoare

chipul palid în oglinda nesfărșitului
scânteiază
nu o lumină
mii de fascicule topind ziduri

miroase a mir
în nori

- maia
se usucă pâinea
bunica știe ea ce știe
ea a inventat duminicile
eu sunt lumina

Gânduri de Elena Iuliana Constantinescu

Gândurile mele
Rătăcesc prin copilăria mea;

În fața ochilor
Apar frânturi de imagini
De când totul era frumos,
Fără griji
Când mă contopeam cu natura
Stând ore întregi
Vorbind
În noapte cu luna,
Când mintea mea
Găsea totul frumos;
Era ca un joc,
Atunci zâmbeam mereu şi mi se părea
Că îmi răspunde cu seriozitatea
Și farmecul ei,
Ore în șir
Petrecute noaptea
În grădina cu trandafiri
Sub adierea vântului,
Lăsându-l să mă mângâie cu blândețe;
Dar timpul a trecut
Și n-a mai rămas nimic
Din puritatea,
Frumusețea, acelor momente;
Doar gândurile mele
Și lacrimile pe care inima
Nu le-a știut naşte;
Amintiri pline de lumină
În liniștea nopții
Cu gânduri,
Din a mea copilărie.

Elena Iuliana Constantinescu

Vis verde de Cristina Maroiu

Să nu te mire dacă vei descoperi
că ochii mei sunt verzi:
se zbat în ei

pădurile de doruri!

Câte veri s-au născut în mine
cu degete de crin,
ca să mă pot închina depărtărilor!

Şi câte umbre mi-au sângerat
pe retină,
până când
mi-am putut odihni însetarea
pe buze de luminiş,
unde tu, vis verde,
mă aşteptai…

Înainte să-ţi intru în altar,
m-am descălţat de tresăltările
îndoielnice,
şi-acum îmi cresc pe pântec
câmpii şi începuturi
de poezie.

De azi înainte,
toamna nu o să mă mai sperie,
deşi uneori îmi va topi
lacrimile
în formă de smarald...

Tu ştii că,
ori de câte ori plouă,
ies pe pridvor
şi te respir
cu ochii?

Cristina Măroiu
23.09.2012

ai spus de Maria Belean

că pe partea mea de cer
ai desenat o floare albastră
și că i-ai împrumutat culoarea dorului din gânduri

dar nu e

desculță pășesc nesigură prin iarbă
nu ating tăcerea
caut cu privirea cerul
cerul meu
sub aripă văd cum se revarsă bătaia inimii
și dezgolirea sufletului

aș vrea
să trec alături de gând
amintirile de pe tâmplă
peste care să-ți treci căldura albastrului
iubite
cerul meu are chip de iguană
floarea ta
împrumută verdele
verdele gândurilor mele

Liniște cu număr de casă... de Nicoară Nicolae-Horia

Satul meu-
Liniște cu număr de casă,
Copilăria uitată
În porți de stejar
Peste suflet m-apasă
Mai rar,
Tot mai rar...
Mamă,
Nu spune nimănui
Despre întoarcerea fiului tău!
Vreau porțile
Satului
Să-mi rămână deschise;
Spre seară
Voi mai fura de-aici
Încă un Deal
De
Poezie...

CRAI NOU - de Patricia Serbanescu

De-ai vrea să fi al meu erou
Când luna se arată printre stele
Şi se transformă în crai nou...
Răsfiră-mi visele stinghere!

În noapte-alerg fără de ştire
Înnumar astrii ce străluce
Şi când ajung la rennoire
Mireasa-ajungre la răscruce.

Craiul din ea, răsare-n soare
Şi mă îndeamnă la iubire
Îmi prinde doruiri ce-s sprinţare
Rugându-se întru mărire.

Goneşte-mi din potecile uitate
Cadenţele de paşi, striviţi de gând
Şi lasă-mă s-ajung la tine-n noapte
Numai aşa, să afli cine sunt…

De vrei să-mi fi craiul cel nou
Când luna-şi pierde strălucirea
Lăsa-vom stele să ne plouă
Şi-n doi, găsi-vom nemurirea.

‎* * * - de Iurie Osoianu

... Eu am avut norocul să mă nasc român
Şi-am mai avut norocul de a şti
De mic copil, în ciuda comunismului păgân
Că sunt român
Român că voi muri...

Eu am avut norocul să apuc bunici
Şi-am mai avut norocul să vorbesc cu ei
La şcoală îmi spuneau că sunt
Nepotul lui Ilici
În pumn rădeam
Minciunii lor de farisei....

Eu am avut norocul să ajung să văd
Că Ţara mea e totuşi România
Chiar dacă două state
Astea... de prăpăd
Cam printre dinţi
Îmi recunosc cetăţenia...

Eu mă mândresc că m-am născut român
Şi ştiu că-n ceasul ultim de apoi
Voi fi înmormântat ca un creştin
Lângă părinţi,
Pe deal,
În sat, la noi...

DACĂ - de Oană Stefan Valentin

Doar dacă…
mi-ar lipsi o inimă
-cea din stânga-

mi-ai da
un ticăit în plus
pentru veșnicie?

Infinitul
nu ne așteaptă,
trece fără virgule
și fără zăpadă.

Dar dacă…
n-aș avea un zbor
mi-ai dărui
o pana fermecată
să planez rotund
în dublu de spirală?

Sau…
hai să oprim timpul
să-mi crească o inimă
în aripa ta.

De ce oare cerul
nu sfâșie toamna
mai multe furtuni
…. de alb?

20 09 2012

LIMPEDE NEGRU - de Oană Stefan Valentin

Crestat, soarele
înflorește trifoi verde
crucificat.

Ziua curge plin
în lacrimi dulci-amar
șiroaie.

Sărut orizontul
pe buze crispate
uscat.

Lumina
e doar negru intens
bâlbâită pe note
de jar.

20 09 2012

nu-mi este ușor - de Belean Maria

să mă descurc cu atât de multe sensuri potrivnice
cuvintele umblă împiedicate

am lăsat doar tăcerea-mi
să se așeze lângă Muntele Sfântului Semn
să mă învețe cum se tace înalt
până în adâncimile ochilor
binefacerile liniștii senine
care doarme pe prispă
îmi spune cât de aproape este depărtarea
uit pași între mersul de exaltare
și târâtul deprimărilor adânci
în același punct imposibil de trecut
limbajul lăuntric și cel exterior
sunt diferite de al tău
pentru a putea trasa o linie dreaptă

Maharișhi plutește înspre înălțimi olimpiene...

ceva din sufletul împietrit al Arunașalei
a trecut în chihlimbarul ochilor mei
mai presus de gândire
firesc
ca o moarte
sau ca o naștere
confruntate cu augusta prezență
nu mai sunt doar slăbiciuni mărunte
este însuși seninătatea inalterabilă
acel vis alb
din care nu mai ții minte nimic
pentru a lua adevărul din palmă
va trebui să ies din cântecul tău
să pot curge lin
fără a compara înțelepciunea cu viața
strălucitoare ca zăpada
caldă ca soarele
este clipa conștiinței că sunt
este de ajuns
doar cu o singură mână pe roata olarului
să modelezi ulciorul
și să întelegi
că salcâmii sunt flori
ce-și au cuibul în noi

să îngenunchezi în rugăciune
doar cuvintelor