Gânduri de Elena Iuliana Constantinescu

Gândurile mele
Rătăcesc prin copilăria mea;

În fața ochilor
Apar frânturi de imagini
De când totul era frumos,
Fără griji
Când mă contopeam cu natura
Stând ore întregi
Vorbind
În noapte cu luna,
Când mintea mea
Găsea totul frumos;
Era ca un joc,
Atunci zâmbeam mereu şi mi se părea
Că îmi răspunde cu seriozitatea
Și farmecul ei,
Ore în șir
Petrecute noaptea
În grădina cu trandafiri
Sub adierea vântului,
Lăsându-l să mă mângâie cu blândețe;
Dar timpul a trecut
Și n-a mai rămas nimic
Din puritatea,
Frumusețea, acelor momente;
Doar gândurile mele
Și lacrimile pe care inima
Nu le-a știut naşte;
Amintiri pline de lumină
În liniștea nopții
Cu gânduri,
Din a mea copilărie.

Elena Iuliana Constantinescu