Hai, iubito, în copilărie… de Boris Ioachim

Să uităm de alean şi nostalgie,

Să uităm de-a zilelor nevoi –
Hai, iubito, în copilărie
Şi copii să fim, iar, amândoi.

Tu să porţi rochiţă şi fundiţe –
Eu să port, din nou, pistrui pe nas…
Tu să faci, în obrăjori, gropiţe -
Când îndrug prostii, cu-necat glas.

Şi, păşind, timizi, pe cărăruia
Ce ne duce-n locul nostru-ascuns,
Cu arbuşti de iasomii şi tuia,
Să cătăm la întrebări răspuns.

Despre ce vom face, ce vom drege,
Amândoi, când vom ajunge mari,
Ce cărare-n viaţă vom alege –
Când, în lume, vom fugi, hoinari.

Să croim la planuri fanteziste,
Printre sărutări, vorbind în gând…
Trupul tău, firav, să nu reziste
Când în braţe te-oi lua – flămând

De iubire – făr’ să ştiu ce este –
Dar, cu gravitate, să rostesc
Vorbe, învăţate-ntr-o poveste,
Ce sunau aşa: „ştii, te iubesc!”

…Hai, iubito, în copilărie –
Să fugim de griji şi de nevoi
Şi să nu ne-ntoarcem din pruncie –
Niciodată, dragoste, înapoi…

Lacrimă şi zâmbet e fericirea… de Radu Adrian Gelu

Fericirea-n acoladă este sufletului arcadă,

un urcuş de acantă pe o fascinantă pantă,
o păşire-n estradă ca o înfiorare la paradă,
încântare captivantă, chiar pură, şarmantă…

Fericirea e farul ce la distanţă duce harul,
ispititoare lumină, gând în visul ce suspină,
sămânţă de dor ca jarul, iubirii fiind focarul,
dans pe melodie divină, emoţie vie şi lină…

O stare.. de Mirea Roxana Mihaela

Un sentiment ciudat m-apasă,

Când vreau să mă aşez la masă
Gust de pelin, mâncarea are,
Şi totul de la-acestă stare...

Dispare pofta de culoare,
De setea dragostei, de soare,
De verdele aprins al vieţii
Şi de mirosul frumuseţii

Şi totul de la-acestă stare
Ce mă stresează-ntr-o distrare,
De parcă-şi bate joc de mine,
De fata ce la tine ţine

Şi totul de la-acestă stare...
(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 05.07.12)

Menajerie de Boris Ioachim

Atâta tragedie zilnic –

Şi-atâta brambureală
Intrăm cu toţi – naiv sau silnic
Într-o aceeaşi oală.

Potăi cu chipuri de hienă
Ne latră-ntr-una ora
Şi-a lor fetid-amar-halenă
E –n nasul tuturora.

E calicie-n tot norodul
Ce bâjbâie prin soartă
Şi tot mai greu-şi-nghite nodul –
Căci şi-a-nghiţi e-o artă.

Dulăii zilei darnic bale
Pe viitor îşi lasă
Şi nu se-arată nici o cale
Spre-o zare luminoasă.

E-o ţară-n care doar pisoii
Ce dau frumos din coadă
Trăiesc decent – ceilalţi, ca boii,
Duc viaţă de corvoadă.

Ce mai înseamnă, azi, dreptate,
Ce mai înseamnă milă?
Când omul simplu cară-n spate
Cocoaşă de cămilă.

Puţină, neagră şi uscată,
Amară şi dospită,
E pâinea ce ne este dată –
Când nu ni-i azvârlită.

Hei, voi dulăi, voi, grase javre -
Voi, şleahtă gugumană,
Ce ne-aruncaţi mereu palavre -
Cum c-ar ploua cu mană,

Scurtat vă va fi, curând, nasul –
Când va cădea tavanul…
Căci ce aduce, deodat’, ceasul –
N-aduce, adesea, anul.

Voi, zei vârtoşi precum e lutul –
Stâlpii nerânduielii –
Vă veţi plăti peşin tributul,
La vremea răfuielii.

Căci prea amar este amarul,
La capăt de răbdare,
Când funia-ntinsă şi parul –
S-îmbrăţişaţi prea tare…

niciodată, încă de Nuța Istrate Gangan

sunt

inima pe care n-ai sfărâmat-o
valul fierbinte care n-a atins trupul tău
lutul pe care mâinile tale nu l-au modelat
lacrima pe care ai strivit-o între gene
dar pe care n-ai plâns-o niciodată

sunt
vinul dulce şi îmbătător pe care nu l-ai gustat
pumnul de nisip pe care nu l-ai risipit
durerea pe care n-ai simţit-o
răspunsul primit la întrebarea
pe care nu ţi-ai pus-o niciodată, încă

sunt
gândul care ţi-a străfulgerat prin minte
pumnul strâns în dorință înabușită
roșul aprins și năvalnic din sângele tău
arsura dulce a biciului iubirii
pe care tu nu l-ai simţit încă

eu
toate acestea îţi sunt eu

cine îmi eşti tu?!

CE SĂ FAC ? de Irina Nedelciu

Tremur, tremur în cald când tu mă atingi,

Răscoala din trup mi-o trezeşti, ba mi-o stingi,
Cu ochii mă arzi,mă domini, mă aprinzi,
Lumină îmi eşti chiar de tu mă oftici.

Când şi când o revoltă se-aprinde din jar
Am în minte atunci un întreg arsenal
De pedepse cu har, să te fierb şi-n în final,
Să te sting c-un sărut. Crezi c-ar fi prea banal ?

Dacă da , voi lăsa, să mai fierbi... uite aşa !
Să te zbaţi în iubire, să scânceşti după ea.
Să te-ndoi în fiori, să transpiri până mori
Doar atunci voi veni, să te scol în cei vii...

C-un sărut liniştit... pe un suflet trudit,
Pe o pleoapă în stins, p-un năsuc adormit,
Pe o gură de vis ce-o ador şi în stins...
Pe un puls ameţit ce la tâmplă stă prins.

Eu aşa te-oi trezi. Vrei iubite ?... Ia zi !
Ca să ştiu ce să fac. Să te sting ? Sau să tac ? 
Să te las în abis şi să tremuri în vis...?
Sau să-ţi dau paradis, să renaşti ca Phoenix ?

DIFERITI de Mihail Rujoiu

Esti un cantec fara sfarsit 

Esti ca un vis neimplinit,
Esti ca o strangere de mana,
Esti ca o nava ce se zbate in furtuna

Esti ca o pasare in zbor sublim,
Esti ca o dragoste lipsita de chin,
Esti ca o raza de soare,
Esti ca o stea stralucitoare.

Tu esti felinarul, eu lumanarea,
Tu esti fluviul, eu marea,
Tu esti mare , eu mic 
Tu esti lumina , eu intuneric
Tu esti speranta, eu nepasarea
Tu esti prezentul , eu uitarea
Tu esti viitorul, eu trecutul
Tu esti frumosul, eu uratul

Esti ca un fagure de miere,
Esti ca o calda mangaiere,
Esti ca feriga din padure,
Esti dulce ca dulceata de mure.

Esti tot ce imi lipseste,
Esti postasul ce aduce buna veste,
Esti ca soarele care rasare,
Esti iubirea vesnic nemuritoare.

Tu esti raiul, eu iadul,
Tu esti iertarea, eu pacatul,
Tu esti norocul, eu ghinionul,
Tu esti trezirea, eu somnul
Tu esti caldura, eu racoarea,
Tu esti veselia, eu intristarea,
Tu esti adevaru , eu minciuna,
Tu esti alinarea, eu furtuna.

Si chiar daca nu ne potrivim,
Mereu noi o sa ne iubim,.

Din Cartea : Din Fum de Tigara

IN UITARE de Mihail Rujoiu

Nopti prea lungi, nopti prea scurte,

Zile frumoase si zile urate,
Ceasuri ce bat, ceasuri ce tac,
Tu m-ai uitat, eu te-am uitat...

Visele prea lungi, visele prea scurte,
Zile bune putine si zile rele multe ,
Sansa a venit, sansa a plecat,
Eu te-am uitat, tu mai uitat.

Ploi prea lungi, ploi prea scurte,
Amintiri frumoase si amintiri urate,
Clopote ce bat,clopote ce tac,
Tu mai uitat , eu te-am uitat.

Saruturi prea lungi,sarutari prea scurte
Buzele sunt dulci si muzele sunt mute,
Lacrimi ce ard, lacrimi ce cad,
Eu te-am uitat, tu m-ai uitat.

Nori prea desi, nori prea rari,
Tu acum apari si apoi dispari,
Chipul tau vesel, chipul tau trist,
Tu m-ai uitat, eu te-am uitat.

Ape prea reci, ape prea calde
Valuri mici si valuri inalte,
Luna a venit, luna a plecat,
Eu te-am uitat, tu m-ai uitat.

Idei prea istete, idei prea trasnite,
Idealuri reusite si idealuri nereusite,
Campul verde,campul uscat,
Tu m-ai uitat, eu te-am uitat.

Zapezi prea putine, zapezi prea multe,
Ierni lungi si ierni scurte,
Oameni ce vorbesc, oameni ce tac,
Eu te-am uitat, tu m-ai uitat.

Natura confuza, natura mortala,
Un cantec pierdut pe bolta stelara,
Privim indelung un rasarit de soare
Si ne pierdem adanc, in uitare. 

Din cartea : Din Fum de Tigare ...

Eu sunt poet... de Nicoara Nicolae-Horia

Eu sunt poet, nu cer să-mi dai crezare,

Legat cu toată viața de cuvânt
Cum e legat departele de zare,
Ploaia de nor și aerul de vânt.

Eu sunt poet și nu o spun cu fală
În văzul și-n auzul tuturor,
Nevindecat voi fi de-această boală
Și dincolo de ea când o să mor

Ca lacrima unui copil bătrân
Din umbra celui răstignit pe roată-,
Eu sunt poet și-așa o să rămân
În sărbătoarea care mi-a fost dată...

 

5 Iulie 2012

 

Valsul unei iluzii Versuri Popa Ines Muzică şi Voce DLC