TORENŢIALĂ de Patricia Serbanescu

s-au rupt norii-n două, fulgeră şi plouă,

apele la vale curg într-o chemare...
izvoare dansează, pietre dantelează,
printre stânci vezi luna, ascunzându-şi urma...
razele de soare fugit-au în mare
bolta n-are frici, pocneşte din bici...
în mijlocul verii, zdrenţuiţi sunt norii
păsări ciufulite...în cub ameţite...

mulţi oameni visează cu conştiinţa trează..
macii de pe câmpuri, îndoiţi de vânturi
stau culcaţi în rânduri...
stropi de ploaie blândă pământu-l inundă...
aburi calzi difuzi, se-aşează zăluzi
doar pe cei confuzi...
ploaia care vine varsă legi divine,
câte-un strop ce doare, dă...la fiecare...
fără supărare.

Tinereţe de Boris Ioachim

…Sunt tânăr, încă, Doamnă – doar sufletu-i bătrân

Căci prea-l îndoaie veacul – cu vinete schimbări
Şi neguri, tot mai grele, să-l năruie, hapsân,
Se-nghesuie, adesea, venind din depărtări…

Din depărtări ceţoase, din trai sterp şi naiv –
Purtat în vremuri stranii, dus cam după ureche…
Copil fidel al vieţii dintr-un veleat parşiv
Când mi-am topit virtutea ca un lovit de streche.

Sunt tânăr, încă, Doamnă, doar sufletu-i bolnav –
Cândva credeam, prosteşte, în milă şi dreptate…
Cândva credeam că omul pe om nu-l face sclav
Şi că, egali cu toţii, trăiam în libertate.

S-au dus acele vremuri, azi, cinic şi-ncordat
Din zi-n zi îmi duc traiul banal, plin de plictis –
Descoperind, întruna, şi trist şi înciudat
Că, totuşi, lumea noastră, nicicum nu-i paradis.

Azurul e departe – iar soarele-i prea sus
Şi, blestemaţi, naivii – cu capul în pământ –
Sunt pedepsiţi să calce cu pas greoi, supus
Şi cinstea – o ce vorbă! – e numai un cuvânt.

Iubirea mai răzbate – arar, tot mai arar -
Din pieptul meu ce-i, totuşi, mai îmbâcsit de rele…
Deşi cuvântu-acesta îmi e tot mai neclar –
Căci am iubit bezmetic, de-a lungul vieţii mele.

Sunt tânăr, încă, Doamnă, doar sufletu-i beteag
De atâtea compromisuri…şi fără ideal;
Mi-e mintea obosită, c-a unui biet moşneag
Şi orice vale-mi pare că-i doar urcuş la deal…

Între pământ şi cer... de Nicoara Nicolae-Horia

Ca floarea ierbii trecem

Şi-n urmă alţii vin
Să ducă mai departe
Vremelnicia noastră,
Şi timpul trece-n goană
Şi el e mai puţin
De nu ne mai încape 
Sub zarea cea albastră...
Cine din noi anume
De noi se tot ascunde,
Cine de cine oare
I se tot face dor,
Ce-i alergarea asta
De unde spre ne-unde?
Tot mai trudit e trupul
Şi oasele ne dor...
Cei dinaintea noastră
S-au dus şi nu mai sunt,
Plecarea lor devreme
Nici n-o băgăm în seamă
Târziu când ne cuprinde
Aşa un fel de teamă-
"Căci pulbere sunt toate
Şi goană după vânt!"
Nu-i cine dintre coaste
Să ne alunge frica?
În răsuflarea noastră
Se face tot mai ger-
Vai, despre suflet încă
Nu pomenim nimica,
Uităm că el ne ţine
Între pământ şi cer
Şi-aşa el nu-i al nostru,
Cel dintru început,
(O ştie fiecare
Ce-aleargă dintre noi!)
El ne-a fost dat de Domnul
În lume cu-mprumut
Până în clipa-n care
Ni-l cere înapoi...
Ca floarea ierbii trecem,
Ca ea măcar să fim
Scăldată din înalturi
De picurii de rouă;
E vremea pe sfârşite
Şi-n toate ne grăbim-
("Perdeaua cea din templu
S-a rupt atunci în două!...)

Eu sunt ca voi de Augustin Septimiu Ion

Poezia mea e simplă.

Nu-i facută pentru sfinți.
Vreau să placă de se-ntâmplă
Să doriți să o citiți.

De vă pot stârni un zâmbet
Sau o lacrimă să smulg
Vouă, care-mi sunteți suflet...
Mie astea imi ajung.

Eu schimb vorbele pompoase
Pe cuvinte de alean,
Să pătrundă blând în case 
Și-n suflet de pământean.

Nu scriu pentru minți fudule,
Nu vreau comenturi de soi,
Ce contează pentru mine
E să mă-nțelegeți voi!

Nu vreau cunună, nici onor,
Nici piscuri neatinse...
Eu sunt ca voi, un muritor
Făuritor de vise.

Ce-nchide ochii obosiți
Și-atât de răbdători,
Să simtă-n porii răzvrătiți
Ai dragostei fiori.

Taceri care dor de Vali Zavoianu

Cum iti mai este?-ntreb cu voce blanda

Mi-e bine spune. Eu ii intru-n joc.
Ezita mult pana sa imi raspunda
Si simt ca bine nu ii e deloc.

Eu cand ma doare sufletul, plang mult.
Tu ? il intreb, caci nu stiu cum sa fac
Sa scoata la lumina din tumult.
Eu? imi raspunde trist. Eu TAC.

19.05.2012, Zavoianu Vali

Noapte buna iubito de Vali Zavoianu

Noapte buna iubito, sa-ti spun as mai vrea

Si as vrea sa-ti sarut ochii verzi de smarald
Iti e cald invelita cu inima mea? 
Eu in vis te acopar sa stiu ca ti-e cald.

Cat as vrea somnul tau linistit sa-l veghez
Si as vrea sa-ti sarut tampla neteda-n vis
Iar sarutul sa pot mai apoi sa-l pastrez
Sa-l fac cheie sa intru-n al tau Paradis.

Eu n-am noapte iubito, am numai un drog
C-o sa vin de departe tot dorul s-alin
Noapte buna iubito, nu plange te rog
Ai rabdare de poti, mai asteapta putin.

19.05.2012, Zavoianu Vali

PE BUNE... de Patricia Serbanescu

De-ar fi să mor într-o oră

Am să ştiu acolo Sus
Dacă viaţa merge încă
Dupa ce eu...m-am tot dus...

Dacă mâine mă ia Domnul
Rădăcini rămân Aici,
Mi-o părea rău de prieteni
De copii şi de părinţi...

Pe bune ! nu m-aş întoarce
Nici de m-ar pica cu ceară
Viaţa dulce şi amară
E legata doar... cu-o sfoară...

AU CAM ÎNTRECUT MĂSURA de Patricia Serbanescu

Au cam întrecut măsura

Vor să toarne ...cianura,
Zeama e de noi ştiută
Bem mereu numai cucută...
O să ne hrănim cu...lut
Praf in ochi ne dau demult
Facem rugaciuni la sfinţi
Să primim de sus...arginţi
Legumele sunt muniţii
Crescute între solstiţii...
Tot ce-aduc ei după lună
Injectat cu mătrăgună,
Zilele scurte... le curmă.
Moartea face pact cu hoţii
Murim lent, cu noi, nepoţii,

,,Sfântul,,...e doar împărat
(cel ce-n flotă iam-a dat...)
Stă pe tron, priveşte-n van
Doar cu ochiul cel de sticlă
Care pare mai... uman,
Tremurand barba de frică...
S-a săturat de pamflet
Dă cu flama ...violet
Maine-şi betonează casa
Că vine doamna... cu coasa...
Şi tot vede-n astă lume
Că e râsul tuturor,
Mai ales că ciumpalacii
Nu-l mai cred nemuritor...
Mai cloceşte vre-un decret
Sau vreo lege-n parlament
Scopu-i este… să ne mulgă
Şi mereu să ne constrângă…

Imn iubirii de Boris Ioachim

Viaţa, pân’ la urmă, e doar scrum,

E, mai mult, cădere şi-njosire…
Poţi trăi oriunde şi oricum –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Un copil priveşte-n viitor,
Un bătrân scrutează-n amintire…
Poţi trăi plenar – sau fără spor –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Anotimpurile-ţi pot fi reci,
Sau scăldate-n caldă strălucire…
Poţi trăi plângând, sau să petreci –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

În colibă viaţa poţi să-ţi duci,
Ca un câine, poţi lătra-n neştire…
Pe cărări greşite poţi s-apuci –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Cine-i, oare, în lume acel om
Să nu cadă, o dată-n rătăcire?!
Poţi fi mărăcine, poţi fi pom –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Poţi trăi-n picioare – sau pe brânci,
Laş sau brav poţi fi-n nenorocire…
Poţi şi din gunoaie să mănânci –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Poţi, cum creşte iarba, să asculţi,
Sau, nepăsător fiind - din fire,
Poţi trăi în văi sau vârf de munţi –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

S-ar putea, de nimenea dorit,
Să trăieşti în neagră părăsire…
Dar, oricât ai fi de părăsit –
Tot nu poţi trăi fără iubire.

Fericirea-i, cel mai des, un vis,
Ce sfârşeşte în dezamăgire…
Poţi trăi pe nori sau în abis –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Hei, prietene, priveşte-n sus,
Cerul lumii, soarbe-l în privire…
Poţi fi răsărit, poţi fi apus –
Dar nu poţi trăi fără iubire.

Poţi pleca, în viaţa de-apoi,
Liniştit gândind la nemurire,
Floare dac-ai fost – sau un gunoi –
Doar o dată – de-ai simţit iubire.

…Viaţa, pân’ la urmă, e doar scrum,
E-un coşmar – sau albă nălucire…
Poţi păşi pe drept sau silnic drum –
Dar nu poţi trăi fără iubire…

ÎNGER FĂRĂ VOIE de Stefan Oana Valentin

Noaptea, somnul

e doar obișnuința
cu moartea
sau... antrenamentul.
ori pauza necesară
descărcării
de suprasentimente
cu plus sau minus.

Lacrimile sunt bune
doar când sunt multe
să poată spăla bine
jegul din suflet.
ori să ude
pământul sub tălpi
atunci când nu vrea
ca să plouă.

În ultima seară
a primei dimineți
am adormit încovoiat
să-ți visez drept răsăritul

Îți mai știi negul de pe umăr?
să îl lași acolo...
nu e decât firav mugur
de aripă nouă

de Înger!

18 05 2012
Ștefan Oană