TORENŢIALĂ de Patricia Serbanescu

s-au rupt norii-n două, fulgeră şi plouă,

apele la vale curg într-o chemare...
izvoare dansează, pietre dantelează,
printre stânci vezi luna, ascunzându-şi urma...
razele de soare fugit-au în mare
bolta n-are frici, pocneşte din bici...
în mijlocul verii, zdrenţuiţi sunt norii
păsări ciufulite...în cub ameţite...

mulţi oameni visează cu conştiinţa trează..
macii de pe câmpuri, îndoiţi de vânturi
stau culcaţi în rânduri...
stropi de ploaie blândă pământu-l inundă...
aburi calzi difuzi, se-aşează zăluzi
doar pe cei confuzi...
ploaia care vine varsă legi divine,
câte-un strop ce doare, dă...la fiecare...
fără supărare.