Andreea Alexandra Coman - Curgeau lacrimi din perete...

Curgeau lacrimi din perete
Când ai vrut să renunţi la nunta ta,
Nu ai mai vrut pe mine a vede
Mireasa ta, frumoasa ta.

Şi arunca-i cuvinte goale
Ce se transformau în săgeţi de foc.
Nu va veni un înger oare?
Să aducă dragoste şi noroc...

Simţeam cum sufletul se scurge
Ca un râu secat de dor,
Inima nu mai putea plânge
Nu mai simţea acel fior.

Aş fi vrut să plec pe uşa, care
M-asteaptă-n fiecare zi să o paşesc.
Nu vrea sa fie o simplă visare
M-asteapta să o regăsesc...

Dar tu iubitul meu, spune-mi o vorbă
Să pot înţelege de ce curg lacrimi din perete,
Privirea ta, chipul îmi perturbă
Ascunzi în tine mii de regrete...

(Andreea Coman- 2 Martie 2012)

Irina Nedelciu - Licoarea inimii

Simt apăsare-n partea stângă,
Unde-mi stă inima la pândă
O doare , suferă de dor,
Iubirea mea, eu am sa mor!

Că va fi azi, sau poate mâine,
Eu n-am să ştiu, dar ţine minte
Că te-am iubit fără cuvinte
Şi m-am purtat foarte cuminte.

Dar, cred ca stii cât te-am iubit
Şi câte nopţi m-am perpelit.
Acel cearceaf, era nimic
La cât de mult l-am învârtit.

Mi-e sufletul prea obosit
Şi trupu-mi pare veştejit,
De-atâta dor ce n-am cerşit
Şi inima-mi s-a ofilit.

Tu, viaţa mi-ai facut amară
Iar inimii i-ai dat povară
Acum ,de-atâta greutate,
S-a-mbolnăvit şi-i dau dreptate.

Oricâte leacuri i-aş aduce
Ea nu le vrea, îmi spune dulce
Că doar o gură iubitoare
Îi poate da acea licoare.

Şi gura aceea este a ta
Aceea, o aşteaptă ea
Şi cum aşteaptă în zadar
Mi-e frica c-am s-o pierd eu iar.

De-o pierd pe ea, mă pierd şi eu
Şi ţie o să-ţi fie greu.
Când ai să vezi că nu mai sunt,
Vei pierde lacrimile-n vânt.

Dar ce folos, va fi târziu,
Atunci, eu nu am să mai fiu.
Te bucură,cât încă sunt,
Nu arunca cu vorbe-n vânt.

Adu-mi licoarea fermecată
Şi floarea buzelor îndată,
Să ne iubim înâia oară
În lapte, miere şi vioară.

2 martie 2012 la 21:17

Radu Adrian Gelu - Lacrimi-n sânge...

Inima-mi duce lacrimi-n sânge,
zdrobită, de atâta timp plânge,
plecarea-ţi cu uitarea-n valiză,
în trenul căutării mereu-n criză...

Te iubesc acum şi-n eternitate,
şopteai lăsând capul pe spate,
aşteptând ca-n licitaţie sărutul,
să-ţi mângâie buza udă şi gâtul...

Ochii-ţi radiau numai-n sclipire,
sau poate vedeam o închipuire,
iubind cu patimă chiar minciuna,
n-am crezut-o atunci, nici acuma...

Am fost poate sunt nebun furios,
pe destinul nostru cel dureros,
şi ca morfină privesc în neştire,
îngeraşul lăsat drept amintire...

Augustin Septimiu Ion - Azi...

Azi e un an de când mi-ai scris
Că-n luptă, soarta ne-a învins
Și c-ai să pleci pe drumul tau -
Bolborosind pareri de rău...

Iar de atunci, parcă mereu,
Se scurge timpu-atat de greu.
Dar poate că așa-i firesc,
Să simt și eu că-mbatrânesc

Prea des curtat de noi trăiri,
Eu mă hrănesc din amintiri
Și-n haosul ce azi trăiesc
Știu doar atât, că... te iubesc!

Zavoianu Vali - Mărturisire

E viaţa mea un dans lasciv
Mă leagănă câte-o durere
Şi zeii scriu pe portativ
Când cu otravă când cu miere.

E drumul meu un greu urcuş
Păşesc prin vrute şi nevrute
Şi eu sunt doar un biet arcuş
Ce scârţâie pe strune mute.

E trupul meu un braţ de flori
Ce se vor ofili odată
Floare din suflet să nu-mi mori
Te ud cu zâmbet viaţa toată.

Dansez cu vise şi iubiri
Învăluindu-mi viaţa-n cântec
Şi las zâmbind în amintiri
Al vieţii mele greu descântec.

2.03.2012, Zavoianu Vali

Corina Nica - Drum bun...

De Mărţişor ne-am întâlnit
Şi nici n-ai fost romantic
Buchetul era ofilit
Iar tu erai cam plictisit
Şi nicidecum vulcanic.
Nici chef n-aveam să ne vorbim
Nici timp destul să ne zâmbim.
Era frumos şi soare-afară,
Întâia zi de primăvară!
Ce bine c-ai plecat acum
Că n-aş fi vrut să-ţi stau în drum.
De Mărţişor mă bucur iar!
Să mă-ntristez ar fi-n zadar.
Te-ai dus şi dus rămâi, pierdut!
Să-ţi fie bine! Eu te uit!

Zavoianu Vali - Fiori de primăvară

Când ochii tăi pe chipul meu coboară
Îmi înfloresc în suflet violete
Şi mă transform în dulce primăvară
Când mâna ta îmi prinde flori în plete.

Las rochia unduitor să cadă
Şi focul tău nestins să mă-ncălzească
Topeşte-mi astăzi ultima zăpadă
Şi fă-mi fiorii să înmugurească.

Că a fost iarnă ieri nu îmi mai pasă
Mi-ai luat din suflet azi a ei povară
Din creştet până-n tălpi mă simt frumoasă
Şi peste tot în mine-i primăvară.

1.03.2012, Zavoianu Vali

Mirea Roxana Mihaela - Pentru tata

Pentru tatăl meu care s-a născut pe 1 Martie

Prevestitor al primăverii, tată, esti
Şi-ţi mulţumesc, căci văd că mă iubeşti
Şi-aş vrea sănătos să fi cât mai trăieşti
Şi fericit mereu, tată, sa îmi zâmbeşti!

Şi văd că părul ţi s-a încărunţit
Şi faţa ţi s-a mai increţit
Dar totusi tanar ai ramas
Deşi timpul iţi e vrăjmaş.

Şi azi, tată, de ziua ta
Iţi daruiesc dragostea mea
Şi tot ce e mai bun pe lume
Să fi vioi ca al tau nume!

(Mirea Roxana Mihaela – Pentru tata, 01.03.12)

Andreea Alexandra Coman - Ghiocelul

S-a trezit din nou la viaţă
Ghiocelul cu zăpada-n faţă,
Ne aduce primăvara-n dar
Să vă spun povestea lui, aşadar.

S-a născut pe acest pământ
Mic, gingaş şi plăpând…
Nu avea pic de culoare
Cerea ajutor la fiecare floare.

De la iarba a cerut verde
Însă ea nu prea îl vede.
De la lalea roşu un pic
L-a respins că e prea mic.

De la viorea un pic de albastru
Dar arăta cam ilustru.
Florea-Soarelui galben nu ia dat
Supărat şi trist el a plecat.

S-a dus la mândra zăpadă
Poate reuşa o escapadă,
I-a văzut cojocul dalb
Şi-a cerut un pic de alb.

Bucuroasă şi voioasa
L-a primit cu drag în casă,
Albul i la oferit
Şi pe loc la înălbit.

“-Multumesc dragă zăpadă!
Am sa ies acum pe stradă
Să mă vadă florile,
Să cânt cu viorile.”

“- Mergi cu bine ghiocel
Gingaş, plăpând şi mititel…
Ţi-am dat culoare şi-un nume
Să vesteşti primavara-n lume!”

(Andreea Coman -1 Martie 2012)

Poezie inspirată din "Povestea ghiocelului" de Constantin!

Zavoianu Vali - Scrisoare lui Caragiale

Nea Iancule trăim vremuri amare
Nu ştiu de vezi din cer ce ne-a lovit
Dar astăzi cu tristeţe m-am gândit
Să îţi trimit acolo unde eşti, scrisoare.

Politica-i cum ai lăsat-o-n carte
Plină de fanfaroni şi coate goale
Şi-oricine-ar reciti ce-ai scris matale
Nu s-ar gândi că dus eşti prea departe.

Probabil timpu-şi face bumerangul
Şi ne întoarce-ntr-una-n carnaval
"Scrisori pierdute" se scriu anual
Natura omului, cum ştii, îţi ţine hangul.

Norocul nostru-i că să râdem n-am uitat
Şi adormim cu scrisul tău pe noptieră
La teatru înc-ai câte-o premieră
Şi-ţi mulţumim de tot ce ne-ai lăsat.

07.02.2012, Zavoianu Vali