Inima-mi duce lacrimi-n sânge,
zdrobită, de atâta timp plânge,
plecarea-ţi cu uitarea-n valiză,
în trenul căutării mereu-n criză...
Te iubesc acum şi-n eternitate,
şopteai lăsând capul pe spate,
aşteptând ca-n licitaţie sărutul,
să-ţi mângâie buza udă şi gâtul...
Ochii-ţi radiau numai-n sclipire,
sau poate vedeam o închipuire,
iubind cu patimă chiar minciuna,
n-am crezut-o atunci, nici acuma...
Am fost poate sunt nebun furios,
pe destinul nostru cel dureros,
şi ca morfină privesc în neştire,
îngeraşul lăsat drept amintire...
zdrobită, de atâta timp plânge,
plecarea-ţi cu uitarea-n valiză,
în trenul căutării mereu-n criză...
Te iubesc acum şi-n eternitate,
şopteai lăsând capul pe spate,
aşteptând ca-n licitaţie sărutul,
să-ţi mângâie buza udă şi gâtul...
Ochii-ţi radiau numai-n sclipire,
sau poate vedeam o închipuire,
iubind cu patimă chiar minciuna,
n-am crezut-o atunci, nici acuma...
Am fost poate sunt nebun furios,
pe destinul nostru cel dureros,
şi ca morfină privesc în neştire,
îngeraşul lăsat drept amintire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu