Irina Nedelciu - Licoarea inimii

Simt apăsare-n partea stângă,
Unde-mi stă inima la pândă
O doare , suferă de dor,
Iubirea mea, eu am sa mor!

Că va fi azi, sau poate mâine,
Eu n-am să ştiu, dar ţine minte
Că te-am iubit fără cuvinte
Şi m-am purtat foarte cuminte.

Dar, cred ca stii cât te-am iubit
Şi câte nopţi m-am perpelit.
Acel cearceaf, era nimic
La cât de mult l-am învârtit.

Mi-e sufletul prea obosit
Şi trupu-mi pare veştejit,
De-atâta dor ce n-am cerşit
Şi inima-mi s-a ofilit.

Tu, viaţa mi-ai facut amară
Iar inimii i-ai dat povară
Acum ,de-atâta greutate,
S-a-mbolnăvit şi-i dau dreptate.

Oricâte leacuri i-aş aduce
Ea nu le vrea, îmi spune dulce
Că doar o gură iubitoare
Îi poate da acea licoare.

Şi gura aceea este a ta
Aceea, o aşteaptă ea
Şi cum aşteaptă în zadar
Mi-e frica c-am s-o pierd eu iar.

De-o pierd pe ea, mă pierd şi eu
Şi ţie o să-ţi fie greu.
Când ai să vezi că nu mai sunt,
Vei pierde lacrimile-n vânt.

Dar ce folos, va fi târziu,
Atunci, eu nu am să mai fiu.
Te bucură,cât încă sunt,
Nu arunca cu vorbe-n vânt.

Adu-mi licoarea fermecată
Şi floarea buzelor îndată,
Să ne iubim înâia oară
În lapte, miere şi vioară.

2 martie 2012 la 21:17