miercuri, 4 ianuarie 2012

Zavoianu Vali - Despartire temporara

pleci nepasator la brat cu mine
cu sclipirea mea de dor si nebunie
imi ramane doar s-astept ziua ce vine
cand te-ntorci sa ma redai pe mine, mie...

3.01.2012, Z.V.

Octavian Petrescu - Monstrul

Se lasă cerul peste mine,
Ascult al nopţii rece cânt
Şi mă gândesc din nou la tine
Şi parcă-s singur pe pământ.

Privirea mi-e de noapte plină,
Iar sufletul tot plâns, ca ea,
Cum e o floare în gradină
Sub toamna veştedă şi grea.

De-atâta ură şi iubire,
Sălbatic sunt şi înrăit,
Căci nu ai vrut să ştii vreodată
Cu ce iubire te urâsem
Şi cu ce ură te-am iubit!

Am ajuns singur şi mi-e teamă,
Sunt o chitară-n vânt, arzând,
În care viaţa se destramă…
Şi, din întreaga ei baladă,
Se-aud doar îngerii
Plângând.

(Octavian, 2005)

Zavoianu Vali - A ta

Ti-as putea spune iubite
Fraze si cuvinte mii
Despre-mbratisari dorite
Despre tot ce tu nu stii.

Ti-as putea sopti-n nestire
Dorul si dorinta mea
Visu-mi dulce de iubire
Si c-as vrea sa fiu a ta.

Dar nu pot caci legea sortii
Si pacatul ma apasa
Insa pana-n ceasul mortii
Te voi astepta acasa.....

3.01.2012, Z.V.

marți, 3 ianuarie 2012

Zavoianu Vali - Nelumesc

Era odata o fărâmă de pământ
Hrănea cu seva-i rădăcină de lumină
Şi zămislea dintre adâncuri gând
De existenţă fericită şi senină.

Era odat-un colţ de cer senin
Ce-mbrăţişa un zbor de ciocârlie
Un Paradis ce semăna puţin
Cu puful delicat de păpădie.

Venea o apă când năvalnic, când uşor
Să spele şi să mângâie pământul
Uda cu picăturile-i de dor
Fărâma de pământ şi dulce gândul.

Şi-atât de cald pământul o sorbea
Că apa-n dulci vapori intra în cerul
Ce-n braţele-i deschise aştepta
Ca apa să îi mângâie eterul.

În orizont se-nlănţuiau firesc
Pământ şi cer şi apă şi lumină
Erau un tot măiastru, nelumesc
În zbor spre timpul care va să vină.

În mine se ascund pământ şi cer
Şi zbor şi gând, lumină şi adânc
Mă mângâie tu apă să nu pier
Pătrunde-n mine-n veci să nu mă frâng.

3 ian 2012, Zavoianu Vali

luni, 2 ianuarie 2012

A Whisper Away - Îndemn

sădește în pământ lumina
ce-ți întețește visele.
ridică pietrele aruncate
ce strivesc ochii florilor
și învață să zbori cu aripi de lemn.
împarte timpul în veșnicii egale
și fă-l stăpânul cuvintelor fertile.
leagă gândurile albe cu nod de pescar
și zidește punți între inimi.
cerne spaimele prin glas de clopot,
diminețile vor fi cântare de îngeri.
învăluie inima cu miros de tămâie,
speranța e ancoră cu vârful în sus.

Whisper ~ 2.1.2012

A Whisper Away - Dublu sens

Întoarce-mi zorile ca să-ți pot dărui înserările.
Întoarce-mi dorurile ca să-mi pot înălța suspinele.

Întoarce-mi visele ca să-ți pot construi așteptările.
Întoarce-mi apusurile ca să-mi pot desena răsăriturile.

Întoarce-mi zilele ca să-ți pot întrupa nopțile.
Întoarce-mi câmpiile ca să-mi pot urca piscurile.

Întoarce-mi valurile ca să-ți pot atinge țărmurile.
Întoarce-mi aripile ca să-mi pot înlănțui infinitul.

Întoarce-mi seninul ca să-ți pot alunga furtunile.
Întoarce-mi sărutul ca să-mi poți răcori palmele.

Întoarce-mi ploile ca sa-ți pot domoli arșița gândului.
Întoarce-mi cerul ca să-mi pot dezlega pământul.

Păstrează-ne infinit îngemănate bătăile inimii.

Whisper~ 2.1.2012

sâmbătă, 31 decembrie 2011

Radu Adrian Gelu - Suflet drag, ridicat la stele...

Roxy, fetița mea timpul și-a oprit...
și nu mai latră acum pe Pământ,
că a urcat la stele, cu ochii-nchiși
să-i fie copilului Isus-n apropiere...

În pământ și-a îngropat, de-astădat
propriile bătrâne oase, n-a scurmat;
privindu-mă blajin, ea închise ochii
încet cu un oftat moale, și a plecat...

Plecată pe drum fără de sfârșit, lasă
iubirea-i gudurată-n veselul lătrat,
în 12 ani de înger de pază a bucuriei,
punând trufa-i caldă, pe mâna tristă...

A știut întotdeauna a lătra cu folos,
știind că doare să pierzi un prieten,
a știut că lătrătura în plus e deșartă,
când îngerii o așteaptă-n sfârșit de an...

Zavoianu Vali - Dor (In Memoriam )

Imi ploua-n suflet peste crucea
Ce s-a infipt acolo ca-n pamant
Si-mi zboara gandul la rascrucea
Unde-am lasat al tau mormant.

Imi ploua-n inima si doare
Ca azi mult prea departe sunt
Sa pot veni...si cu o floare
S-ating bucata aceea de pamant.

Imi ploua ochii cum nu au plouat vreodata
Si tot mai des as vrea sa-ti spun
Ca imi e dor de tine, tata!
Si doar in amintiri te mai adun.

Imi ploua-n amintiri si in copilarie
Si-astept o mangaiere ce nu vine
Acolo unde esti,trimit de stire
De poti, te rog sa ai grija de mine.

Zavoianu Vali
18 octombrie

vineri, 30 decembrie 2011

Zavoianu Vali - Omul cu flori

Stăteai mereu zâmbind la colţ de stradă
Cu braţele-ncărcate de frumoase flori
Şi orice trecător putea să vadă
Cum fiece culoare şi mireasmă-ţi dă fiori.

Treceau îndrăgostiţi mergând agale
Şi tu cu fericire flori le ofereai
Grădină minunată păreau braţele tale
Şi doar de dragul florilor trăiai.

Trecură zile, ieri, azi, mâine...
Şi oamenii doar cereau flori în dar
Şi tu n-aveai nici bani de pâine
De sărăcia ta, n-aveau habar.

În frigul iernii erai tot grădină
Şi te zăream cu braţul plin de flori
Pe toată strada răspândind lumină
Lăsându-ţi zâmbetul tribut la trecători.

Într-un târziu, în prag de primăvară
Sărac, flămând, bolnav, te-ai stins
Lăsând buchetele de flori să moară
Pe caldarâmul nepăsării ce te-a-nvins.

Azi am trecut pe strada cea pustie
Şi nu văd nici o floare, nicăieri
Şi nici un zâmbet cald nu mai îmbie
Sosirea blân-a dulcei primăveri.

Tu, omule cu flori, mi-e dor de tine
De ce şi florile şi oameni pier?
Lăsat-ai zâmbetul în inimă la mine
Şi ai plecat să culegi florile în cer.

miercuri, 28 decembrie 2011

Octavian Petrescu - Linistea din furtuna

Iubita mea, în prag de seară,
Te ţin în braţe şi îţi spun
Cuvinte dulci, de mângâiere,
De noapte bună şi somn bun,

Îti mângâi părul moale, faţa,
Te strâng la piept şi te sărut,
Iar respiraţiile tale
În noaptea rece le ascult.

Sub plapumă e cald şi bine,
Afară-i frig şi înnorat.
Nu-ţi fie teamă, eşti cu mine,
Noi doi, mereu, ca altădat’.

Să lăsăm grijile să zboare,
Iar timpul, să uităm de el!
Din clipa noastră veşnicia
S-o ridicăm ca pe-un castel!

Când ziua grea a despărţirii
Va fi să vină, draga mea,
Să ne unim într-o lumină,
Să strălucim precum o stea…

Castelul piatră să devină
Pe un Pământ făcut paragini,
Şi veşnic să zburăm, iubito,
Prin universul fără margini.

(Octavian, 2010)