Mărturisirile se-nşiră ca boabele de rouă
Pe firul cel fraged al florii din poiană,
Se simte dinspre munte miros de vreme nouă,
Culege prin pădure ghiocei, câte-o codană.
Doi frasini arcuri fac peste o scurtătură -
Unui hamac, de umbră şi de răcoare-i ţin ,
Doi tineri fredonează melancolic şi susură-
Magie le e gura, iar ochii-un cuvânt!
Deasupra zboară păsări, poate chiar o sută !
Un vânticel adie şi duce peste crâng
Al voioşiei zvon şi o chemare involută,
Ştiută doar de cântec, mărturisind un gând.
Cu părul nisipiu în vântul dinspre grind,
Păreau copiii firii, necercetate încă,
Secretele urcau spre cerul însorit-
Trimitea o rază, lustra, dar de nuntă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu