Un rai lumesc de Ovidiu Oana-pârâu

Era tot parcul un palat,

Luxurianţe tropicale,

Ce străjuiau într-un regat

De pajişti cu sclipiri florale.

Podelele-s de iarbă verde

Având intarsii de culoare,

Prin care drumurile-şi pierde

Poporul de vieţuitoare.

Cu truda lor, împărăţia,

Furnicile o fac prosperă,

Iar florile cresc bogăţia

Aromelor din atmosferă.

Coloane-s trunchiuri viguroase

Ce sprijină ca bolţi, frunzişuri

Din care curg armonioase,

Triluri pe large luminişuri.

Pereţi de iederi se ridică,

Jur-împrejur, vântul să ţină

Din răsuflarea-i care strică,

Orânduiala lor divină.

Decorul ? Tufele de roze,

Ici-colo-n cale presărate,

În rând cu mândre tuberoze

Şi panseluţele pictate.

Curteni, un stol de zburătoare

Ce rătăceşte prin tufiş,

Iar clown e o ciocănitoare,

Ce strică-al scoarţei înveliş.

E sfetnic corbul cel sfătos

Care veghează scrutător,

Pe jeţul lui din chiparos,

La pacea-ntregului popor.

Ca orologiu au un cuc,

Atent le dă la toţi de veste

Din cuibul pripăşit în nuc,

Că linişte-n cetate este.

Acesui rai odihnitor

Ce n-are prinţ sau împărat,

Doar soarele strălucitor

Îi face traiul mai bogat.

El, cu alaiul lui de nori,

Aduce seve şi lumină

Pentru supuşii iubitori

Şi poartă numele: grădină.

Ovidiu Oana-pârâu la 20 iunie