Uite,sunt liber! de Veronica Simona Mereuta

citesc in picaturile de ploaie

ce cad ranite pe asfalt,
ca-ntr-un ziar de scandal.
stiu,se da o batalie,acolo sus,
si nu mai este de mult a mea
uneori ti-e de-ajuns sa arzi in ochi straini,
unde vorba are taisuri scrasnind,
iar cuvantul-unealta ramane scris,
a neputinta,
pe file cu sange uscat de ultim visator.

imi tin umbrela pe umar
si ar putea fi,la fel de bine,
chilia mea de piatra,
muntele personal de intelepciune,de indurare,
de viata traita clipa de clipa.
si-apoi...eu...

Nu te opri din drum,
chiar daca m-ai zarit,
cand oglindeam in suflet razele soarelui.
voi fi aici,intotdeauna,aproape,
mai cu seama cand vei ingadui ragazul.
iti voi asterne in palme doua vorbe bune,
o gura de apa limpede,
cat sa poti merge mai departe. 

Vero