abisul va
fi razelor culcuşul;
o doină
tânguită e apusul
şi rând
pe rând se lasă absorbite.
Minut de
nemişcare şi de rugă,
amnar de
vorbe în castel ateic,
aprinde-n
mine focul prometeic
cu
deznădejdea-n loc de buturugă.
Tentaculara
cergă de-ntuneric
nedezminţit
se-aşterne; totul pare
încorsetat
în orizontul sferic.
Aştept.
Pantagruelica răcoare
a dorului
dintr-un trecut eteric
mă-ncearcă iar şi viitorul doare.
Ovidiu
Oana-pârâu la 11 iunie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu