insinuată
prin fereastră
sărutul
frunzelor în soare
veșmântul
florilor din glastră
le
apropia o adiere
iar ele
unduiau supuse
contactul
ca o mângâiere
pe un
perete crea tuşe
eu
admiram uimit desenul
părea o
gură ce sorbea
în picuri
line tot polenul
de pe un
sân ivit abia
de-odat`
un nor ca o iluzie
frumoasa
rază-a alungat
pe zid
rămâne o aluzie
a unui vis plin de păcat
Ovidiu
oana-pârâu la 11 iunie 2012 l
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu