Nepoezie... de Catalin Ciorba

Eşti femeie

Pentru că tu... îmi asmuţi şarpele
Pentru că tu îmi dai să gust
Mărul sânului tău
Şi ştii să mi-te încolăceşti în braţe
Cu picioarele tale
Dându-mi-te aşa cum numai tu ştii
Ziua în amiaza mare...
Fără grija zilei de mâine
În noaptea care risipeşte stelele în parfum de tei
În dimineaţa ce urmează nopţii albe
Când femeie îmi smulgi nedormirea din aşternut
Şi... eu aştept seara când ai să mi te aşezi în poala precum un prunc ce îşi doreşte alinare.
Femeie.

Cătălin Ciorbă