Pe drumul ce ducea la moară... de Nicoara Nicolae-Horia

Pe drumul ce ducea la moară,

Pe drumul stins ca un ecou,
M-am întâlnit în fapt de seară
Cu Badea George din Hordou.

I-am dat Poetului bineţe,
Cum i se dă unui creştin
Şi-aşa, precum în tinereţe,
Am vrut nainte-i să mă-nchin.

Venea cu el din depărtare
Un cântec trist, cum altul nu-i-
„Ţară avem şi noi sub soare
Şi o râvnesc duşmani destui...”

Şi astăzi tot mai stăm la pândă,
Graiul cel vechi să-l apărăm-
De grâu e pâinea mai flămândă,
Am şi uitat să-l măcinăm.

Ne plânge Doina în izvoare
Şi-n clopotele din Râmeţi!
Eu ştiu că adevărul doare,
Cine-i ascultă pe poeţi,

Cine mai cântă în Balade
Trecutul unui neam român?
Atâtea versuri cumsecade
La vama somnului rămân!

Pe drumul ce ducea la moară,
Pe drumul vechi- nu-i altul nou!
M-am întâlnit în fapt de seară
Cu Badea George din Hordou...

de Nicoara Nicolae Horia.