Gânduri... de Costel Suditu

Stăruitor lucrează veşnicia

A-ncununa în suflet tuturor
Din ceaţă a trăirii nebunia
Şi-n barbă a-ntristărilor izvor;

Pe streşini de suspine curge ploaia
Iubirilor ce-n dor s-au rătăcit
Şi-a cruntelor dureri s-a strâns cureaua
Pe şoldul necuvântului pocit;

Răstălmăciri în cârduri vin s-arunce
Otrava lor pe veşnica dreptate
Ca firea omenirii să străluce
Pe-ntunecimi şi culmi necuvântate;

Şi cântecul de jale parcă azi
A-ncondeiat întreaga plăsmuire
Vibrândă în păduri cărunţii brazi
Sub bolta ceruită-n adormire;

Privesc spre Luna rece mustăcind
Cuvinte în descântec de iubire,
Cuvinte ce aievea se perind
În viaţa ta şi-a mea spre nemurire.