Se pierde,
sfarşindu-se de neiubire nedorinţa,
Rămâne din tot ce a fost…mormântul
În care îmi îngrop, cu doruri, nefiinţa.
Îmi trece prin piele netimpul,
Tăcuţi, rupţi de vise, neanii zdrobesc,
Plecat-am din lume, răpus-am anotimpul,
În care, necrezut, eu am crezut că te iubesc…
Sfârşesc, apoi, neveacuri şi nelume,
`mi frâng, în zboruri, nearipi arse scrum de neputinţă,
În trupul meu, tăcut, sa poţi apune
Cu ploi de lacrimi, de nedurere şi cainţă.
Nespuse taine şi neiubiri rămas-au nerostite,
Nemângaierea se divide-n mine,
Neclipa, neclintită, se ascunde-n cripte
Când nevecia nu mai ştie să suspine…
Rămâne din tot ce a fost…mormântul
În care îmi îngrop, cu doruri, nefiinţa.
Îmi trece prin piele netimpul,
Tăcuţi, rupţi de vise, neanii zdrobesc,
Plecat-am din lume, răpus-am anotimpul,
În care, necrezut, eu am crezut că te iubesc…
Sfârşesc, apoi, neveacuri şi nelume,
`mi frâng, în zboruri, nearipi arse scrum de neputinţă,
În trupul meu, tăcut, sa poţi apune
Cu ploi de lacrimi, de nedurere şi cainţă.
Nespuse taine şi neiubiri rămas-au nerostite,
Nemângaierea se divide-n mine,
Neclipa, neclintită, se ascunde-n cripte
Când nevecia nu mai ştie să suspine…
06 iunie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu