DULCE AMNEZIE. de Stefan Oana Valentin

nu mai știu să număr 

decât până la doi
și doar pe degete.
distanța până la lună
e lumină comprimată
sub pleoape flămânde.
kilometrul e clipa perenă
ce măsoară cu minus
suprapunerea buzelor 
din contopire.
întunericul cade-n genunchi
chircit sub vise frumoase
și încă nenăscute.
ia-mi glezna la rost
și va plânge de neputiința
mersului înspre-napoi.
pune la foc apa vie
să-mi spăl negrul uscat
de sub unghii
cu cățărare nouă.
oare ce sunt stelele?
ferestre de rugă
sau opaiț de dor.
trecutul nu mă mai latră
de viitor sfâșiat 
vreau dulce acum 
ca să mor.

23 04 2012
Ștefan Oană