amestecând simboluri şi cuvinte
zâmbiţi sardonic, nu luaţi aminte
la gândul meu venit de prea departe
gândiţi că fără noimă vă rostesc
deşi sunt adevăruri transcendente
ascunse în priviri incandescente
ca prag între real şi nelumesc
eu sunt nebunul din lumini solare
şi mesager al vocii fără sunet
ce va schimba prin glasul său de tunet
frivolitatea voastră în candoare
mă trec prin timp urmând al zilei faur
atras de absolut şi insondabil
nătâng priviţi la mine şi probabil
n-aţi înţeles tăcerea mea de aur
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu