Caută-mă… de Boris Ioachim

Caută-mă în glăsuirea

Vântului din zori de zi
Nu-mi vei mai afla iubirea –
Şi-asta vântu-ţi va şopti.

Caută-mă în primăvară,
Prin smaraldul crudei ierbi
Umbra mea n-o să-ţi apară –
Primăvara poţi s-o-ntrebi.

Caută-mă prin pădure
Nicidecum n-o să găseşti
Ochii mei, care să-ţi fure,
Urma paşilor hoţeşti.

Caută-mă în dogorârea
Verii, în amiezi fierbinţi…
N-o să-mi auzi glăsuirea –
Nicidecum să nu te minţi.

Caută–mă în reci vânturi
Toamna, când toţi pomii plâng -
N-o s-auzi a-mele cânturi,
Nici n-oi fi ca să te strâng

În strânsoare pătimaşă –
Să te alint sub ruginii
Frunze-n toamna cea trufaşă,
Când miroase-a coapte vii.

Caută-mă în plină iarnă
Pe când neaua, ca-n poveşti,
Din văzduh prinde să cearnă –
Nicăieri n-o să găseşti

Trupul meu, nici răsuflarea
Şi nici glasul meu pierdut
Fiindcă nu-ţi mai vreau chemarea –
Ce-altădată, m-a durut.

Tu pe mine – eu pe tine,
Nu ştiu cine a minţit…
Ştiu atât: nu mi-a fost bine
Nici nu cred că m-ai iubit.

Deci, „adio” nu-ţi voi spune
Nici blesteme n-oi rosti…
Nu-ţi doresc nici zile bune –
Îţi doresc - ce-mi vei dori…