sa-mi inviorez
privirile
cu apa, cat mai rece;
somnul mi-l alung in aburii de cafea,
putin rimel, si gata!
Dar sufletul?
De haina gri a prejudecatilor
oare cand ma voi dezbraca?
prea multe umbre
imi danseaza pe fata,
prea cumulus imi sunt norii
peste orizonturi…
De-ajuns! Imi spun.
Azi imi voi altoi gandurile
din albastrul acestui rasarit
fara ceata!
Din clopotele de ochi
lacrimile vor naste
ploi cu soare
ce vor proiecta zambind
catre ceruri
fragmente de cristale!
Cristina Maroiu
08. 06. 2012
cu apa, cat mai rece;
somnul mi-l alung in aburii de cafea,
putin rimel, si gata!
Dar sufletul?
De haina gri a prejudecatilor
oare cand ma voi dezbraca?
prea multe umbre
imi danseaza pe fata,
prea cumulus imi sunt norii
peste orizonturi…
De-ajuns! Imi spun.
Azi imi voi altoi gandurile
din albastrul acestui rasarit
fara ceata!
Din clopotele de ochi
lacrimile vor naste
ploi cu soare
ce vor proiecta zambind
catre ceruri
fragmente de cristale!
Cristina Maroiu
08. 06. 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu