Fulgi de nea de Renate Müller

Se aştern fulgi albi de nea
Pe pământul îngheţat
Uşoare flori de catifea
Din cer imaculate s-au lansat

Din altă lume aici sosesc
Ca diamante-nflăcărate
Steluţe moi ce strălucesc
Deslănţuite şi împrăştiate

Fulgi uşori şi pene răsfirate
Toate se rotesc în vânt
Creaţii unei ape îngheţate
Unice şi preacurate sunt

Dragobete (partea a VII-a) - Epilog de Ovidiu Oana-pârâu

Am auzit o şoaptă...

Am auzit o şoaptă, te ador !

Era aievea, sau mi s-a părut ?

Eram în vis şi pasul pe covor

Adus-a înspre mine un sărut.

Te-ai aşternut ca boarea de lumină

Şi m-ai cuprins cu dulcele-ţi fior.

Eu mă rugam în taină ca să ţină,

La nesfârşit secunda de amor.

Sub calda mângâiere se ridică

Dorinţe şi poftiri ademenite

De vălul aşternut. Şi îl despică,

Pornind spre adâncimi demult dorite.

Când roua-i aşternută şi-mplinirea

Mă-ntoarce din periplul prin abis,

Aud un „te ador !”. E-nchipuirea

Ce m-a purtat spre tine doar în vis.

***

A fost să fiu
Tu mi-ai fost stea,
La ceas târziu,
La moartea mea,
Drumul pustiu
Vei lumina
Cu dragostea.

***

A clipelor dorinţi de Renate Müller

Bântuie vântul
orele se sting
rămâne-un rest de
insomnie
sfioase pleoapele
se-nchind

Invoc în miezul nopţii
o tainică dorinţă
a clipelor de dor
ca tu s-apari
hoinar din lume
iar eu să te aştept
să-mi vii în vis

doi din două lumi de Carmen Zaniciuc

spune-mi fără să închizi ochii
cât să mai simt căldura
cântă în forma clepsidrei
din bustul femeii ce naște timpul
apropie-te fără să mă îndepărtezi
în umbră și lumină
cu trup și suflet
lasă-ți inima să crească
rădăcini adânci
în pieptul meu

Imaginea cu trandafiri roşii la poartă de Elena Valeria Ciura

Mi-aduce-aminte cum era demult,
Când încă nu plecasem de acasă-
Când îmi bătea un trandafir la uşă
Şi mă-ndreptam spre el, ca să-l primesc,
,,Dar, dacă, spinul se ascunde-n floare
Şi a venit cu gândul să-l iubesc?”
Mi-e dor de gândurile –acele-
Că toate-s risipite, azi, în griji mai mari
Cântăm acuma, fără de solfegii
Arii mai triste despre nişte ani,
Ce au trecut, e drept, cu bune şi nebune,
Dar mai visăm la cerul plin de stele,
Şi la luceafăr.,martor anonim
Cel dăruit cu drag , în câte nopţi?
O , Zee!

SONET CU MISTER de Ion Ene Meteleu

Ca doua fuioare,din raze de soare,
Coditele lungi ti le-ai impletit,
Din fire de aur,din par poleit,
Si-n ele ti-ai prins cate-o floare.

In urma ta merg,ma simt ametit,
De-o dulce si proaspata boare,
Ce sufla usor,cu iz de candoare,
In aerul pur ce l-ai primenit.

Imi pun intrebari retorice-n gand:
De ce chipul tau ma-nfioara,
Caci nu-i prima oara cand te vad plangand,
Si pletele-n vant cum iti zboara,
Cu lacrimi in ochi,mereu alergand,
De parc-ai ascunde-o comoara...

Introspectie de Lavinia Amalia

De mi-am zidit in suflet vesnicia

Si imi doresc sa pot sa-nvat a fi

E pentru c-am simtit nevrednicia

In fata celui ce-ntai ma iubi..

Bolnava-mi pare-acum o viata goala

Si chinul unui dor nemarginit

Iar visul e strivit sub pasi de smoala

Pe cand picioru-n alb este vopsit

Si-apoi ce am sa fac in consecinta?

Cand rastignita sunt c-am indraznit

Sa-nalt  iubirea la rang de credinta

Cladind altar din clipe ce-am trait?

-Cand nu-l plantezi,cum poate creste pomul?

Cum poti ramane viu,de nu traind?

Neimplinit va fi pe viata omul

Ce judeca pe-un altul nestiind.

De-am suportat mai mult decat pot duce

Si-am oferit mai mult decat primit

Zambetul meu uitat sa mai straluce

Pe buzele Luminii a-nflorit...

Nu stiu de viata va fi doar o cruce

Dar n-am sa cer nicicand ce nu pot da

Chiar daca iadul clocoteste-n sange

In veci n-as vrea a fiu altcineva!

Ai apărut în viaţa mea de Renate Müller

Ai apărut în viaţa mea deodat’
ca o boare de vânt,
ca prin ceaţă, în gând 
şi-n sufletul meu te-ai furişat.

Din zi în zi eu te-am simţit
tot mai prezent,
m-ai privit atent,
cu modestie m-ai cucerit.

Spre mine mâinile ai întins,
m-ai învăluit într-o taină mare,
m-ai răpit într-o visare
şi cu dragostea ta m-ai surprins.

CICĂ DE DRAGOBETE ( Ca si cum dragostea ar fi doar o zi pe pamant!) de Adrian Munteanu

Îmi uit cuvântul. Te ating cu gura
De la picioare aplecat spre pleoape.
Străbat câmpii şi nu las să îmi scape
Cuibare moi ce-mi înteţesc arsura.

Dau de scânteia pulpelor aproape
Şi-mi prăvălesc dorinţele de-a dura
Spre mustul vieţii năucind făptura,
Ca din afund de patimi să se-adape.

La sâni trufaşi mi se opreşte lutul,
La sfârcul poftei ce s-a-nfipt în lan
Şi urc năvalnic, pârjolind ţinutul

Uitărilor ce s-au pierdut în van.
Când buzele îşi vor topi sărutul,
Cobor în tine spre un alt liman.

DECES DE TIMP de Stefan Oana Valentin

Acum
E singurul cuvânt
Viu.

Mâinele
Zgârie adânc
Și mortal,
În liniște
Trecerea fostă
De ieri.

Vremea
E doar o grămadă vie
De clipe pe catafalc.

Acum
E singurul cuvânt viu
Născut deja mort.

21 02 2013
ȘTEFAN OANĂ