marți, 26 februarie 2013

Dragobete (partea a VII-a) - Epilog de Ovidiu Oana-pârâu


Am auzit o şoaptă...

Am auzit o şoaptă, te ador !
Era aievea, sau mi s-a părut ?
Eram în vis şi pasul pe covor
Adus-a înspre mine un sărut.

Te-ai aşternut ca boarea de lumină
Şi m-ai cuprins cu dulcele-ţi fior.
Eu mă rugam în taină ca să ţină,
La nesfârşit secunda de amor.

Sub calda mângâiere se ridică
Dorinţe şi poftiri ademenite
De vălul aşternut. Şi îl despică,
Pornind spre adâncimi demult dorite.

Când roua-i aşternută şi-mplinirea
Mă-ntoarce din periplul prin abis,
Aud un „te ador !”. E-nchipuirea
Ce m-a purtat spre tine doar în vis.

***

A fost să fiu
Tu mi-ai fost stea,
La ceas târziu,
La moartea mea,
Drumul pustiu
Vei lumina
Cu dragostea.

***


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu