duminică, 21 octombrie 2012

din nopţi de tăcere de Leonid Iacob



Din nopţi de tăcere
din cântecul mut
se-adună coroană
de ger şi de lut,
cu aspră tocmire
în ziduri
de sorţi
când clarul de lună
e-un ceas dintre nopţi.

Şi vin năluciri
ca să caute loc
în clipe uitate
din  timp ce-a trecut
tăcerile noastre
noroc
nenoroc
bat tot mai târziu
mereu neştiut.

Şi vântul aduce
spre noi  destrămări
fantasmele crude
născute din gând
mai urcă spre noi
şi chemări
şi visări
că urme ni-s ceaţă
topită de vânt.

poezia face parte din volumul meu "Ultima santinelă"

nu-mi plac de Maria Belean

diminețile acelea 
care numără fluturii arși 
după o noapte 

în care luna își deschide ochii plumburii
în care golul este mai sângeriu
mai mare
mai des
decât cel lăsat de trecerea unui unu
nu-mi place gustul migdalei
mirosul liniștii

doamne
dă-mi pânze spălate-n alb
să înnădesc de-a lungul cărării felinare
să deschid ochii
să văd brațul minciunii
până la urse
... și
ce credeai
că poți cu nada ruptă
amăgi mâna întinsă a purității

… arde

nu mai împart vorbe cu tine iubite
tenebre ale vicleșugului să-ți fie coroană
pâinea inimii hrană fluturilor nerozi
de ce
pentru că aștept ca și tine potopul
doar arca din hârtie
frunze
mai pot salva
fluturii fără aripi
și știi ce
nu vom fi liberi
nodul este prea strâns

subjugare de Renate Müller

mă supun vieţii
aflându-mă în afara timpului meu

îmi plimb
gândurile legate de aţe
cum îşi plimbă alţii câinii în lesă

stau lângă mine şi mă privesc
nu fără…îndoială
la oboseala paralizatoare
care vrea să m-oblige
să mă predau

HD 19.10.2012 RM

rătăcire de Renate Müller

singură mă plimb
printre aripi de lumini
de-a lungul autostrăzii 


prind pene de lumină
le-adun în buzunarul rupt
de vre-o două luni

aşa de pustiu este locul
şi noaptea tace ca luna
pe care aş dori s-o destup

să curgă din ea lichidul
ce-mi tulbură ochii
înecându-i în brumă

HD 19.10.2012 RM

captivă în noapte de Renate Müller

perdeaua din camera mea
aruncă gratii de lumină nocturnă
eu stau într-un pătrat 

îmlpetit din sârmă

lacrimile mele curg şi se scurg
în ape torente
ce-mi spală ca pe o piatră
inima-mi sângerândă

rănit este sufletul meu
ce-şi caută adăpost în umbre
de-aş putea să-l salvez
cu un strigăt de durere

HD 19.10.2012 RM

Portret de Valentin Boeru


un creator
plămădeşte
braţe, ochi, atitudini,
reflexe,
din întuneric.

un faur,
nevăzut,
îmbină miraculos,
ireversibil,
zale
din zile de legătură
şi lut.

Anonimi,
şlefuiesc
îndelung
chipul şi trupul
şi umbra
din lut.


o identitate
din lut,
un punct
din lut,
în jurul căruia ,
la timpul potrivit,
se va roti universul 

Reflecții de Iurie Osoianu

…Talpa iadului umblă cu șantajul
Gimpler dă din coate lîngă treucă
Lupu științific a sărit zăplazul

Corbu parcă-i bou bătut cu leuca

Șelin intră-n Parlament cu tancul
Cioara strigă :” Dima adă lumînarea”
Da lui Statu palmă barbă cot acel cu banca
Cât pe ce-un nebun să-i umfle harea

Iată și prostia ar dori Dondon
S-o măsoare , are undeva istovul
Vrea în ghimpi , sar comuniștii -în mudoni
…Se zburlește lupul -tovarăș cu Tombovul…

Nu se-aude numai marele Pilat
S-a ascuns pe semne după stema
De dăunăzi, când recunoscund un stat
Dintr-al nostru a făcut eczemă….

Doamne -Dumnezeule ceresc
Mă închin cu-adîncă plecăciune
Scăpa-mă de stat moldovenesc
De elită asta- mortăciune….

Douăzeci de ani de când tot trag
Funia spre capătul răbdării
Chiar n-auzi tu Dumnezeule cum rag
Că un bou în preajmă învieri ?!!!

20 octombrie 2012
Moscova

Legende de tot râsul de Vali Zavoianu

Bolnavi de nebunie exemplară
V-aţi transformat în hoarde poliglote
Stăpâni peste nimic, fără de ţară

Întruchipaţi un fel de Don Quijote.

Mânaţi de vise mari, zornăitoare
Şi ipocriti de răsturnaţi balanţa
Privitul în oglindă când vă doare
Vă căutaţi rapid un Sancho Panza.

Aveţi un gol sinistru toţi în pieptul
Ce ieri purta o inima. Şi mâine
Cu săbii de carton, vă cereţi dreptul
De-a consuma can-can şi circ pe pâine.

E plină lumea ochi de Dulcinee
Expuse pe centuri, pe străzi,pe poduri.
Ce vând pe câţiva lei, n-aveţi idee,
Dac-aţi avea, aţi înghiţi cu noduri.

Şi morile de vânt care abundă
Vă dau de lucru zilnic. Ce contează
Că-n voi normalitatea muribundă
Locul caraghioslâcului cedează.

Întocmai ca eroul din istorii
Vă câştigaţi cu sete-un loc în faţă
Vă îmbataţi cu vorbe iluzorii
Rostite-mbietor de o paiaţă.

Cu cât sunteţi mai goi, mai mulţi vi-s anii
Mai mare casa, ghiulul şi amanta
Cu cât sunteţi mai strâmtoraţi cu banii
Cu-atât mai scumpă vă e Rocinanta.

Imberbii educaţi de voi sunt zero
Cu creier netezit, etnobotanici
Ar consuma şi gaz lampant şi dero
S-arate că sunt Emo sau Satanici.

Bolnavi de nebunie şi ridicol
Cu toţii subiect de anecdote
Vă paşte numai singurul pericol
Că veţi muri lucizi ca Don Quijote.

20.10.2012, Zavoianu Vali

Stare---Florina Sanda Cojocaru


Interese meschine, politici absurde,
Şi de ţipi, s-ar 

părea că nimeni n-aude,
Şi de plângi, s-ar părea că la nimeni nu-i pasă,
Şi-ai să taci, e-o durere ce groaznic apasă!

Vis frumos,care moare încă din faşă,
O mizerie de viaţă, de tine, părtaşă,
Un dispreţ pentru cel ce vârful n-atinge,
Şi-un sictir pentru cel ce nu ştie a-nvinge.

N-ai noroc, stai deoparte,
Şi priveşte ca tâmpul,
Nici de bani, nici de faimă, n-ai parte,
Nu ştii cum de te rabdă pământul!

Şi priveşti de năuc într-o lume grotescă,
Hălci de carne ce fug în cenuşă de frescă,
Fără minte prea multă, doar un chip de păpuşă,
Silicoane de rând se împing după uşă.

Şi-o mulţime grăbită, ce te calcă-n picioare,
Într-un timp prea infect, şi te-ntrebi de ce doare,
Nu ai bani, nesimţire, sau un trup de vânzare,
Stai deoparte, şi cere măcar drept la visare!

Şi de vrei să mai mergi, intră, rogu-te-n turmă,
Nu privi înainte, nu privi nici în urmă!
Condamnat la o viaţă de gri, ca mai toţi,
Şi de vrei altceva, vei afla că nu poţi!

N-ai noroc, stai deoparte,
Şi priveşte ca tâmpul,
Nici de bani, nici de faimă, n-ai parte,
Nu ştii cum de te rabdă pământul!

suvenir de Bogadan Dumbraveanu

există un prezent 
al prezentului, 
mi-ai spus când ţe jucai 

cu fluturii în păr,
zâmbind, şi unul rătăcit
în orice ruină

degetele îţi învârteau firele
părului galben în camera târzie,
aproape mov, ţi-e teamă, mi-ai spus
să fi prezent în zilele
ce or să vină

în ele poţi să pluteşti tăcut
ca un fluture imponderabil,
cum s-ar naşte poezia,
dacă timpul ar curge
aşa cum ne-am obişnuit
să credem

în timp ce vorbeai, jucându-te,
cârtiţele au umplut grădina
cu muşuroaie şi a început să
plouă cu timbre

aşa îmi aduc aminte