Motto: Egalitatea
nu există decât în matematică. M. Eminescu
Unu... doi sii trei
Decând te-am omorât
Şi de patru ne desparte un mileniu
Eminescule, poetul meu iubit
Eminescule, durerea mea
De jeniu....
Unu... doi şi trei
Decând ai devenit
Un noian de lut în cimitirul Belu...
Eminescule, Tu orizont nemărginit
Eminescule, Poem din alte lumi
Rebele...
Unu... doi şi trei
Decând te-ai înălţat
Cum se'nalta orice suflet după moarte
Eminescule, Hristosul meu sacrificat
Şi de lume şi de vreme şi
De soarte...
11 iunie 2012
luni, 11 iunie 2012
Teamă... de Dorina Litra
Ce-i teama?
mă-ntreb
şi caut răspuns
în cuvinte bizare, uitate
în temniţe-nchise;
răzbat tremurânde
prin gânduri răzleţe
şi-aleargă spre-abis,
spre necunoscut.
Ce-i teama? te-ntreb.
în cuvinte bizare, uitate
în temniţe-nchise;
răzbat tremurânde
prin gânduri răzleţe
şi-aleargă spre-abis,
spre necunoscut.
Ce-i teama? te-ntreb.
Cantecul Iubirii de Mariana Mihai
As vrea sa-nalt din
suflet,Iubirii o cantare,
S-o strig in vazul
lumii,in cele patru zari...
Sa pot trezi si norii din dulcea lor visare,
... Sa-mi poarte cantul meu pe-al valurilor mari.
Tot cantec de Iubire as pune-n poezie,
Ca sa rasune-n suflet iubit de cititor...
L-as parfuma suav cu iz de iasomie
Si-n cantecul frenetic as tot canta cu dor.
Si-as inalta Iubirea in cantec sus,la stele,
Sa cante galaxia iubirile ceresti...
Pamantul tot s-auda Iubirea dintre ele,
Ca mai apoi sa cante pe harpe ingeresti.
Mariana Mihai,10 iunie 2012
Sa pot trezi si norii din dulcea lor visare,
... Sa-mi poarte cantul meu pe-al valurilor mari.
Tot cantec de Iubire as pune-n poezie,
Ca sa rasune-n suflet iubit de cititor...
L-as parfuma suav cu iz de iasomie
Si-n cantecul frenetic as tot canta cu dor.
Si-as inalta Iubirea in cantec sus,la stele,
Sa cante galaxia iubirile ceresti...
Pamantul tot s-auda Iubirea dintre ele,
Ca mai apoi sa cante pe harpe ingeresti.
Mariana Mihai,10 iunie 2012
Aleasa de papadie de Emil Marian
Frumoasa si tulburatoare
Visele-i dulci le rascoleste.
Si o inspira, ca pe-o boare.
Incet, incet el o iubeste,
Se-mbata de al ei parfum
Si de sarutul cel fierbinte.
O pierde insa ca pe-un fum
Dar o adora din cuvinte.
In viata lui prea complicata
Teama ii este s-o aseze.
Dar o iubeste toata, toata
Si-n veci ar vrea s-o venereze.
In ochii mari, de unda verde,
Se lasa prad-a lui dorinta,
Simte lesin si cum se pierde,
Si este-n prag de neputinta.
Ma iarta tu copila draga,
Sopteste-i vocea in prag de plans.
Te-am asteptat o viata-ntreaga
Mult prea tarziu tu m-ai ajuns.
Nu vreau acum sa te ranesc
Cu-a mea simtire cam tarzie,
Si eu in taina te iubesc
Aleasa mea de papapdie.
Si o inspira, ca pe-o boare.
Incet, incet el o iubeste,
Se-mbata de al ei parfum
Si de sarutul cel fierbinte.
O pierde insa ca pe-un fum
Dar o adora din cuvinte.
In viata lui prea complicata
Teama ii este s-o aseze.
Dar o iubeste toata, toata
Si-n veci ar vrea s-o venereze.
In ochii mari, de unda verde,
Se lasa prad-a lui dorinta,
Simte lesin si cum se pierde,
Si este-n prag de neputinta.
Ma iarta tu copila draga,
Sopteste-i vocea in prag de plans.
Te-am asteptat o viata-ntreaga
Mult prea tarziu tu m-ai ajuns.
Nu vreau acum sa te ranesc
Cu-a mea simtire cam tarzie,
Si eu in taina te iubesc
Aleasa mea de papapdie.
10.06.2012
Gand de Emil Marian
Cand te privesc ma tulbur tot
Si nu stiu daca ai sa ma crezi,
Dar ma comport ca un netot,
Pierdut in ochii tai cei verzi.
Sa te sarut eu as dori,
Si chiar in brate sa te strang.
Mi-e teama doar ca m-ai opri
Si m-as simti tare natang.
Decat sa pat asa rusine
Si sa nu stiu ce sa mai fac,
Mai bine trec pe langa tine
Cu a mea mutra de posac.
Si am sa-ncerc de maine iar,
Sa-mi fac curaj ca sa te tuc,
Tu poate nici nu ai habar
Ce rau e sa fii singur cuc.
Dar ma comport ca un netot,
Pierdut in ochii tai cei verzi.
Sa te sarut eu as dori,
Si chiar in brate sa te strang.
Mi-e teama doar ca m-ai opri
Si m-as simti tare natang.
Decat sa pat asa rusine
Si sa nu stiu ce sa mai fac,
Mai bine trec pe langa tine
Cu a mea mutra de posac.
Si am sa-ncerc de maine iar,
Sa-mi fac curaj ca sa te tuc,
Tu poate nici nu ai habar
Ce rau e sa fii singur cuc.
09.06.2012
Interogativă de Renate Müller
Oare să sar
dintr-o coajă de
nucă
să m-arunc
în valul sărat?
De cine să m-alătur
de balene de rechini
de delfinii jucăuşi
sau de sirene?
Voi găsi prieteni
voi supravieţui
în apa fără sfârşit
a oceanului nemărginit?
Renate Müller HD
să m-arunc
în valul sărat?
De cine să m-alătur
de balene de rechini
de delfinii jucăuşi
sau de sirene?
Voi găsi prieteni
voi supravieţui
în apa fără sfârşit
a oceanului nemărginit?
Renate Müller HD
duminică, 10 iunie 2012
DOAR TĂCERE de Irina Nedelciu
În ochii-ţi calzi, tăcerea, uşor se
contura
Cu-n strigăt stins de taină, ca
steaua ce-apunea
Zadarnic raza mică suav îi mângăia
Tăcerea nesfârşită perdeaua-şi
aşternea.
Încet, fără ruşine, uşor te biruia
Şi-n bezna cea mai neagră, râzând,
te legăna
În doine şi balade... unde iubirea
ta
Prea strânsă-n întuneric, încet, se
depărta.
În urma ei, tăcerea, treptat te
îmbrăca
Cu voaluri stingherite şi cu durere
grea
Ca semn de biruinţă, pecetea îşi
picta
Cu falnică voinţă,... pe
singurătatea ta.
În casa izolării, lumină... nu era
Nici forfotă de vise, nici semn de
la vre-o stea
Doar o lumină stinsă şi o tăcere
grea
Şi fără o voinţă de a ieşi din ea.
Cu asta ai rămas, o, tu, iubirea mea
!
Iar sufletul îmi plânge, într-o
durere rea
Tăcerea ce te leagă, eu, nu o pot
stârpi
Şi lacrimi îmi aleargă, ştiind, că
n-ai să-mi fi.
Iubirea-mi pentru tine, tu, nu o vei
vedea
Nicicând în astă viaţă.Tăcerea-ţi
este stea !
Doar ea îţi luminează, cu bernă şi
visează
La dulcea-i stăpânire... în care te
aşează.
Aşa îmi spune mintea şi inima-mi
oftează
Căci adevărul mut, loveşte şi
scluptează
O resemnare cruntă, ce trainic mă
alungă
Pe drumul fără urme, să-ţi uit tăcuta umbră.
Irina
Nedelciu la 10 iunie 2012
COPII RAD SUB SOARE de Mihail Rujoiu
A inflorit salcamul
iarasi,
Trestia capul isi
pleaca,
La picioare are struna,
Varful inecandu-l parca
Iar cutremura pamantul,
O fisie alba grea
Si ne-ntoarcem precum viata,
In pamant iubita mea
Spune draga tuturor,
Primul meu cuvant sublim
Si la asfintit de soare,
Catre tine sa ma inclin
Se agita iar oglinda
Si din colturi de pedastre
Lumea iar invata limba,
Cea de veci ce o cunoaste
Corpul rece se framanta
Cu al dorului alean,
Zambetul se inalta acum,
Un vis lin pe tobogan
Toti copii rad sub soare
Spre uimirea unui dor,
Fericit e cel ce astazi
Pe pamant e iubitor .
Din cartea ;Din fum de tigara...
La picioare are struna,
Varful inecandu-l parca
Iar cutremura pamantul,
O fisie alba grea
Si ne-ntoarcem precum viata,
In pamant iubita mea
Spune draga tuturor,
Primul meu cuvant sublim
Si la asfintit de soare,
Catre tine sa ma inclin
Se agita iar oglinda
Si din colturi de pedastre
Lumea iar invata limba,
Cea de veci ce o cunoaste
Corpul rece se framanta
Cu al dorului alean,
Zambetul se inalta acum,
Un vis lin pe tobogan
Toti copii rad sub soare
Spre uimirea unui dor,
Fericit e cel ce astazi
Pe pamant e iubitor .
Din cartea ;Din fum de tigara...
08-X-1986
DE DINCOLO! de Stefan Oana Valentin
Apoi,
a fost întunericul
definitiv.
liniștea mirosea orb
a foc fierbinte
și sacru.
timpul s-a terminat
înspre marea tăcere
fără pui de secundă.
durerea avea gust
de tămâie dulce înfiptă
în genunchiul rugii.
înăuntrul crucii
diamantele urlau
a negru încătușat.
pașii descriau cercuri
fără raze drepte
doar frânturi de amețiri.
poruncile au tăcut
încă nu se inventase
podul putred,
nici marea adâncă
avidă de suflet
și trup.
doar visul urla
a plămâni vii
și nerespirați.
nu vrei să ne mai iubim
și-n visul tulbure
de dincolo?
10 06 2012
ȘTEFAN OANĂ
definitiv.
liniștea mirosea orb
a foc fierbinte
și sacru.
timpul s-a terminat
înspre marea tăcere
fără pui de secundă.
durerea avea gust
de tămâie dulce înfiptă
în genunchiul rugii.
înăuntrul crucii
diamantele urlau
a negru încătușat.
pașii descriau cercuri
fără raze drepte
doar frânturi de amețiri.
poruncile au tăcut
încă nu se inventase
podul putred,
nici marea adâncă
avidă de suflet
și trup.
doar visul urla
a plămâni vii
și nerespirați.
nu vrei să ne mai iubim
și-n visul tulbure
de dincolo?
10 06 2012
ȘTEFAN OANĂ
Mă strigă iarba... de Nicoara Nicolae-Horia
Mă strigă iarba să
mă duc la coasă,
Cum mergeam cu tata
în pruncie,
E-atât de multă şi aşa de deasă
Pe dealul meu, uitat în poezie.
E vară de acum, acolo ştiu
Se coc cireşele- ce sărbătoare!
De prea departe şi de prea târziu
Nu pot să vin şi zarea lor mă doare.
Doar pe furiş mă poartă câteodată
Acelaşi gând, el, cel mai de-cu-zori
Îmi bate coasa, n-a uitat s-o bată
Şi la auzul ei mă prind fiori.
Tata cosește-acum în veșnicie,
Mă strigă iarba să mă duc la coasă
Pe dealul meu durut din poezie,
E-atât de multă, Doamne și de arsă!...
de Nicoara Nicolae Horia.
E-atât de multă şi aşa de deasă
Pe dealul meu, uitat în poezie.
E vară de acum, acolo ştiu
Se coc cireşele- ce sărbătoare!
De prea departe şi de prea târziu
Nu pot să vin şi zarea lor mă doare.
Doar pe furiş mă poartă câteodată
Acelaşi gând, el, cel mai de-cu-zori
Îmi bate coasa, n-a uitat s-o bată
Şi la auzul ei mă prind fiori.
Tata cosește-acum în veșnicie,
Mă strigă iarba să mă duc la coasă
Pe dealul meu durut din poezie,
E-atât de multă, Doamne și de arsă!...
de Nicoara Nicolae Horia.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)