Ene Adrian Daniel - Dansul primăverii

Un ghiocel la trup subţire
De sub zăpadă s-a ivit,
Plăpânda floare dă de ştire
Că primăvara a venit.

Se scutură uşor de gheaţa
Amestecată cu pământ,
Dă semnul că renaşte viaţa
Un clopoţel bătut de vânt.

Pe cer aleargă iarăşi norii
Mânaţi de soarele tăcut,
În locul lor apar cocorii
Din orizont necunoscut.

Copacii trişti de prin livadă
O nouă haină îşi croiesc,
E simfonie în ogradă
Când mugurii pe ram plesnesc.

Dansează gâzele c-o floare
Ce se închide pe-nserat,
Petale pline de culoare
Peste câmpii s-au revărsat.

Danseză luna cu izvorul
Un vals nebun, ameţitor,
În şoapte curge lin amorul
Sorbit de omul trecător.

Dansează codrul - ce miracol!
Bătrâne crengi se arcuiesc
Din seva veacului - spectacol -
Ca strunele lăstarii cresc.

Dansez şi eu cu primăvara
Pe drumul lung bătătorit,
Un greier cântă cu vioara
Sub liliacul înflorit.

Furaţi de dans, iarba răsare,
Plutim deasupra ei tăcuţi,
Se vede dispărând în zare
Poteca paşilor pierduţi

Zavoianu Vali - Refugiu

Am dezbrăcat azi grijile mărunte
Le-am atârnat frumos pe umeraş
Am luat şi încruntarea de pe frunte
Urgent şi am trimis-o în oraş.

La radio se-anunţă c-o să plouă
Cu zâmbete, deci vine vreme bună
Sunt liberă azi până pe la două
Timp berechet, de la Pământ la Lună.

Şi totuşi cred că n-o să ies afară
Că-s parcurile iar în carantină
Şi lumea-n stradă pare mai bizară
De când suntem în criză de lumină.

Aş face din visări o carte nouă
Să văd; ce sentimente se adună.
La radio se-anunţă c-o să plouă
Cu zâmbete, deci vine vreme bună.

30.03.2012, Zavoianu Vali

Irina Nedelciu - Tabloul

Pictam într-o poiană
În zi de primăvară,
Dorind să prind pastelul
Tot înmuiam penelul.

Îmi răsfiram culoarea
Privind în toată zarea,
Puneam în strop sclipirea
Odată cu uimirea.

Mai aşezam o floare,
O lacrimă de soare,
Un mugur pe-o crenguţă
În verde crud de frunză.

Mai aruncam perlat
Năsucuri la umblat
Prin straiul înverzit
De-atâta cald în vid.

Pe mândra brânduşa
O picturam pe şa,
O-mprăştiam spre vale,
Să îmi zâmbescă-n cale.

Lumina în spectacol,
Prin crengile de arbor,
Ca ochi de reflector
Schimba întreg decor.

Cu zâmbet şi lumină
Pictam totul în vină,
Spunându-mi în oftat
Ce slab am picturat.

Dar mă-nfoiam îndată
Un pic mai supărată,
Pe mândra mea natură
Frumoasă ca o zână.

Pe ea o-nvinuiam
De harul ce n-aveam
Cu-atâta frumuseţe
Cum să pictez fineţe?!

Şi cu-n surâs ghiduş
Muiam penelu-n tuş
Apoi ca o stăpână,
Puneam şi-o semnătură.

Zavoianu Vali - Tăcere

Ce frig e în tăcerea ta iubite
Săruturi nu mai am să mă-nvelesc
Mă viscolesc cuvinte nerostite
Şi doruri frânte liniştea jelesc.

Mă plimb ca un soldat în perimetru
Şi număr noi tăceri zi după zi
Cuvinte-au îngheţat în termometru
Acum şi eu abia mai pot vorbi.

Dacă m-auzi şopteşte-mi de iubire
Să mă-ncălzeşti puţin cu vocea ta
M-aş rătăci pe-un colţ de amintire
Să pierd tăcerea toată undeva.

Atât de mult mai e până departe
Şi-atât de frig îmi e cand nu-mi vorbeşti
Blestem distanţa care ne desparte
Şi îmi lipseşti iubite, îmi lipseşti...

30.03.2012, Zavoianu Vali

Mihaela Aldea - Umbra

am căutat
îndărătul meu
să regăsesc urme...
paşi hoinărind
peste tâmple de timp
ce-şi înalţă
coloane
să m-agaţe
pe mine de mine
ca-ntr-o peşteră
conuri de-un negru-opac
cu-aceiaşi culoare
şi-acelaşi miros
venind din dureri de pământ
sau din norii
căzuţi printre ape

mă uit peste umăr
ceasu-i tecut de amiază

A Whisper Away - Gând

Mă tot gândesc.
Eu n-am cerut să fiu
și totuși sunt mirare,
punct și semn de întrebare.
De-o fi să plec, am să-nțeleg
de ce am fost și cui și cât
în scurtul-lungul meu periplu
pe pământ?

Whisper~ 31 martie 2012

Irina Nedelciu - Iubeste-mi ochii

Ai milă de-ai mei ochi,iubite,
Ridică-i de prin neguri, iubirea să te-ajute
Să-ţi vadă-nfăţişarea fie chiar un minut,
Să-nceapă deşteptarea strigând că vor mai mult.

Ai milă... altfel ochii mei s-or stinge
Căzând în bezna ireală, în al meu sânge,
De-acolo vor ţipa amarnic, ajutor !
Eu n-am să-i pot salva, ei vor plesni de dor.

Apoi îi vei striga zadarnic să-ţi zâmbească,
Chiar o secundă vei dori să-ţi iasă,
Vei auzi atunci doar o tăcere în umbră,
Iar recele din frig îţi va rânji în fugă.

Priveşte-i, încă-s vii, cu caldă desfătare
Iubeşte-i cu tandreţe, să simtă alinare
Iubeşte-i cu durerea venită din oftat,
Iubeşte-i cu dorinţă şi dor neîmpăcat.

De-i vei iubi aşa, ei vor pluti în vrajă
Şi în credinţa lor te-or ocroti stând streajă,
Cu-a lor iubire pură te vei plimba pe Lună,
Cu inima-ţi de mână cântând în voie bună.

Ai milă deci, iubite, iubeşte-i să-şi revină
Să scalde în lumină prin florile de lună,
Să prindă strălucirea din roua dimineţii,
Să-aprindă cu scânteiea iubirea tinereţii.

31 martie 2012 la 17:36

Zavoianu Vali - Pasiune

Sa ma inveti sa te iubesc femeie
Obrazu-n palma ta am asezat
Aprinde-ma din focul tau, scanteie
Framanta-ma frumoaso, aluat.

In curbele pacatelor m-aseaza
Sa ma dospesti pe trupul tau incins
Dorinta in toti porii mei vibreaza
Si ma declar de nurii tai invins.

Vreau sa invat faptura ta intreaga
Sa stiu pacatul dulce pe de rost
Si sa cunosc femeia mea cea draga
Cum poti sa fii, cum esti si cum ai fost.

Dezbraca-ma de tot ce-am fost femeie
De tot ce stiu, de tot ce am iubit
Aprinde-ma din focul tau, scanteie
Fa-ma al tau si fa-ma fericit.

31.03.2012, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - Încă o reprezentaţie

S-a-ntunecat. Eşti numai tu cu tine
S-a tras cortina şi-au plecat din nou
Actorii care joac-atât de bine
Reprezentaţii fără de ecou.

Pe scenă a rămas butaforia
E goală sala, nici un spectator
Azi ai jucat în tragi-comedia
La teatrul unde eşti un biet actor.

S-a învechit afişul la intrare
Ce-ţi pasă, eşti în rolul principal
Dar leafa-i mică şi programul mare
Şi textul tău e-atâta de banal.

Întârzii câte-o oră cu machiajul
Să pari mai tânăr şi să minţi frumos
De amintiri ţi-e încărcat bagajul
C-abia mai poţi să-l mai ridici de jos.

Şi-abia aşteaptă tinere talente
Să-ţi termini cariera şi să pleci
Laşi în culise vise, sentimente
Ţi-e teamă de cortinele prea reci.

S-a-ntunecat, eşti numai tu cu tine
S-a tras cortina, te simţi obosit
Te-ntrebi de comedie: Cât mai ţine?
Şi cum arată scena de sfârşit?

22.03.2012, Zavoianu Vali..

Radu Adrian Gelu - Aşteptarea-i nisip

Aşteptarea-i nisip uscat fără de ploaie,
dogorind fierbinte-n a dorului flamă
însă n-a crăpat stratul de minciună,
în care plecând m-ai lăsat...

Nici nu s-a sfărâmat încă acel petec
firav conturat-n adevăr contorsionat,
parcă agonisit-n suflet ca un păcat,
ca o iluzie-n fum paralizat...

Zadarnică aşteptare purtată-n amăgire,
a crede imposibila revenire-n videcare,
când totul pare a fi predestinat-n iubire,
a continua visul, e utopie...

28 martie 2012 la 17:04